TẤMPĂNĂ, tâmpăne, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpină s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TẤMPĂNĂ s. f. v. tâmpină.

TẤMPINĂ, s. f. v. tâmpănă.

tâmpină sf [At: PSALT. 308 / V: (înv) tămpănă, tămpenă, ~pănă, ~penă, timpănă, timpenă, tim~ / Pl: ~ne / E: slv тѫпанъ, ngr τύμπανον] 1 (Muz; înv) Dairea (2). 2 (Muz; înv; imp) Tobă¹ (1). 3 (Trs; dep; îf tâmpănă) Burtă mare.

timpină sf vz tâmpină

TẤMPINĂ, tâmpine, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpănă s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TÍMPINĂ s. f. v. tîmpină. corectată

TÎ́MPĂNĂ s. f. v. tîmpină.

TÎ́MPINĂ, tîmpine, s. f. (Învechit și arhaizant) Instrument muzical, format dintr-o bucată de piele întinsă pe un cerc ca o ramă de sită, de obicei cu zurgălăi de jur împrejur și care, lovit cu mîna, scoate sunete; (impropriu) tobă, darabană. V. dairea, tamburină. Într-un ostrov... se aude pe toată noaptea bătîndu-se tîmpine (tobe). GORJAN, H. II 11. – Variante: tímpină (ISPIRESCU, L. 2), tî́mpănă (SADOVEANU, O. VII 11) s. f.

TÍMPINĂ s. f. v. tâmpină.

tâmpină f. tobă mică: slujitorii deteră în tâmpine și în surle ISP. [Slav. TÕPANŬ, (din lat. TYMPANUM]).

tímpină și tî́mpină f., pl. e (mgr. și vgr. týmpanon, pl. -a, daĭra; de unde și lat. týmpanum și vsl. tompanŭ. V. timpan, întimpin). Vechĭ. Daĭra. Darabană. – Și tîmpănă, pl. ene, la Cor. și Ps. S. și ăne. Mrom. tî́mbînă, tobă.

tî́mpănă, V. timpină.

tî́mpină f. V. timpină.

tấmpănă/tấmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tấmpenei/tấmpinei; pl. tấmpene/tấmpine

tâmpănă/tâmpină s. f., g.-d. art. tâmpenei/tâmpinei; pl. tâmpene/tâmpine

!tâmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tâmpinei; pl. tâmpine

tấmpină v. tấmpănă

TÂMPINĂ s. v. dairea, darabană, tobă.

tîmpină s. v. DAIREA. DARABANĂ. TOBĂ.

tîmpănă (-pene), s. f. – Dairea, tobă, darabană. – Var. tîmpină, timpină, tîmpăne. – Mr. timpiná, timpină, megl. tompănă. Sl. timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer, Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o formă sl. tąpanŭ, care ar explica și bg. tăpan, sau chiar o alterare im › îm, greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu, Lr., I, 281, preferă să pornească de la un lat. *tympenum < tympanum, care nu pare mai clar. Sec. XVI, înv.

tímpină, tímpine, s.f. (înv.) darabană, tobă, daira.