5 definiții pentru tâlhărășug

Explicative DEX

tâlhărășug sn [At: (a. 1799) URICARIUL IV, 78/11 / V: (înv) tăl~, ~rușug / Pl: ~uri / E: tâlhar + -șug] (Înv) Tâlhărie (1).

tîlhărășúg n., pl. urĭ. Al. Tîlhărie.

Ortografice DOOM

+tâlhărășug (înv.) s. n., pl. tâlhărășuguri

Relaționale

TÂLHĂRĂȘÚG s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.

tîlhărășug s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOȚIE. JAF. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. TÎLHĂRIE.

Intrare: tâlhărășug
tâlhărășug substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhărășug
  • tâlhărășugul
  • tâlhărășugu‑
plural
  • tâlhărășuguri
  • tâlhărășugurile
genitiv-dativ singular
  • tâlhărășug
  • tâlhărășugului
plural
  • tâlhărășuguri
  • tâlhărășugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)