6 definiții pentru tâlhăriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tâlhăriță sf [At: N. COSTIN, L. 127 / V: (îrg) tăl- / Pl: ~țe / E: tâlhar + -iță] Hoață (1).
tîlhár m. (din *tîlhă, adică „om de desiș”. Cp. cu fiŭ al păduriĭ = tîlhar, la T. Vîrnav, Istoria vĭețiĭ mele, ed. Goroveĭ, p. 68. D. rom. vine ung. tolvaj, tîlhar. V. tîhlăriș, sihlă). Bandit, brigand, hoț de codru. – În est talhar, din *tălhar, ca haldan d. *hlîndan și saltar d. sertar. – Fem. -ăroaĭcă saŭ -ăríță. În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ! = „sărițĭ, hoțiĭ”! V. codrean.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂLHĂRÍȚĂ s. tâlhăroaică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂLHĂRÍȚĂ s. v. hoață, hoțoaică, pungășoaică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎLHĂRIȚĂ s. tîlhăroaică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîlhăriță s. v. HOAȚĂ. HOȚOAICĂ. PUNGĂȘOAICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tâlhăriță
tâlhăriță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||