8 definiții pentru țuguitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.

țuguitu sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 124/29 / Pl: ~ri / E: țuguia + -itură] (Rar) Țugui1 (6).

ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.

ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. Faptul de a prezenta un țugui; (concretizat) țugui. Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuguitúră (rar) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. țuguitúrii; pl. țuguitúri

țuguitúră s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. țuguitúrii; pl. țuguitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUGUITÚRĂ s. țugui, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)

ȚUGUITU s. țugui, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)

Intrare: țuguitură
țuguitură substantiv feminin
  • silabație: țu-gu-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuguitu
  • țuguitura
plural
  • țuguituri
  • țuguiturile
genitiv-dativ singular
  • țuguituri
  • țuguiturii
plural
  • țuguituri
  • țuguiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuguitu, țuguiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Țugui, țuțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46. DLRLC
    • diferențiere Faptul de a prezenta un țugui. DLRLC
etimologie:
  • Țuguia + sufix -itură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.