13 definitzii pentru tzintui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TZINTUÍ tzintuiesc vb. IV. Tranz. 1. A prinde a intzepeni a fixa a bate ceva cu cuie cu tzinte; a pironi. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public a infiera. ♦ A infige a bate cuie sau tzinte. ♦ Fig. A obliga pe cineva sa stea nemishcat imobilizat. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca sa ramana nemishcat neclintit. A ramane tzintuit locului (sau pe loc in loc) = a se opri a ramane nemishcat neclintit intrun loc. 2. A impodobi cu tzinte. TZinta + suf. ui.

TZINTUÍ tzintuiesc vb. IV. Tranz. 1. A prinde a intzepeni a fixa a bate ceva cu cuie cu tzinte; a pironi. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public a infiera. ♦ A infige a bate cuie sau tzinte. ♦ Fig. A obliga pe cineva sa stea nemishcat imobilizat. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca sa ramana nemishcat neclintit. A ramane tzintuit locului (sau pe loc in loc) = a se opri a ramane nemishcat neclintit intrun loc. 2. A impodobi cu tzinte. TZinta + suf. ui.

tzintui [At: DOSOFTEI V. S. martie 40r/20 / V: (reg) tzan~ / Pzi: ~esc (rar) tzintui / E: tzinta1 + ui] 1 vt A bate tzinte1 (1) cuie etc. 2 vt A impodobi cu tzinte1 (12). 3 vt A fixa cu tzinte1 (1) cuie piroane etc. Si: a pironi. 4 vt (C. i. un obiect de incaltzaminte) A prinde tzinte1 (3) pe talpa pentru a asigura stabilitatea mersului. 5 vt (C. i. un buzdugan o ghioaga etc.) A fereca cu ghinturi Si: a ghintui2. 6 vt (Rar; cu complementul „cuiul”) Ai turti varful pentru a se fixa mai bine in locul in care a fost batut. 7 vt (Inv) A intari o instalatzie cu icuri. 8 vt (Ivr; cu complementul „tunul”) Ai astupa lumina cu un cui sau cu o tzinta1. 9 vt (Inv; spc) A fixa in cuie pentru a tortura mai ales a rastigni Si: a pironi. 10 vt (Ie) A ~ (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) A supune (pe cineva) oprobriului public Si: a blama (1) a infiera. 11 vt (Fig; de obicei determinat prin „locului” „pe loc” „in loc”) A face pe cineva sa nu se poata mishca Si: a imobiliza a pironi (irg) a tzinti (3). 12 vt (Fig; de obicei determinat prin „locului” „pe loc” „in loc”) A obliga pe cineva sa stea pe loc Si: a opri a pironi (irg) a tzinti (4). 13 vt Ashi indrepta ochii privirea intro anumita directzie. 14 vt A privi fix shi insistent. 15 vt (Inv) A ochi. 1617 vtr (Inv; fig) A (se) indrepta spre... 18 vt A indica (pe cineva sau ceva). corectata

TZINTUÍ tzintuiesc vb. IV. Tranz. 1. A fixa a intzepeni a bate (ceva) cu cuie cu tzinte; a pironi. Printre scindurile tzintuite in ferestre patrundeau lame reci de vint. DUMITRIU B. F. 151. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) la stilp (sau la stilpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public a infiera. Ion Ghica ishi alcatui guvernul... dar il atacara cu invershunare albii cind firesc ar fi fost sal sageteze roshii shi sal tzintuiasca la stilp pentru k plecase de la ei. PAS L. I 249. A tzintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca sa ramina nemishcat neclintit. Fiecare tablou fiecare piesa aproape te tzintuieshte locului shitzi cere so priveshti so analizezi so gushti. STANCU U.R.S.S. 116. Rushinea il tzintuise locului. REBREANU I. 30. A sta (sau a ramine) k tzintuit locului (pe loc sau in loc) = a se opri shi a ramine nemishcat neclintit (de spaima de mirare etc.); a sta (sau a ramine) locului. Ramasera tzintuite pe loc fiindca pentru intiia oara vedeau un banchet boieresc. PAS Z. IV 61. Femeia ramine k tzintuita in loc neshtiind ce sa mai zica de bucurie. DUNAREANU CH. 108. ♦ A infige a bate (cuie tzinte). SHi ei cami bateau Prin talpe Prin palme Tot cuie de fier TZinte de otzel; SHund’le tzintuia Singe k curgea. TEODORESCU P. P. 27. ◊ (In contexte figurate) Un cerc de foc i stringea capul shi un cui tzintuit in frunte parea cai sfredeleshte creierul. BART S. M. 77. ♦ A sili (pe cineva) sa stea nemishcat neclintit. TZintuit in pat de o rana grea ofta amar shi sarbad cu privirile in gol cu fruntea incretzita. SADOVEANU O. I 95. Dupa sfirshitul actului intii Radu era singurul care ramasese tzintuit pe scaun. BASSARABESCU S. N. 167. ◊ (In contexte figurate) Sa pui soarelui mina in piept sal tzintuieshti in loc pe ceruri shi sal indatoreshti de a nu se mishca. HOGASH M. N. 158. 2. A impodobi cu tzinte. Copiii imbujoratzi la fatza de ger se strigau zgomotos unii pe altzii alergind printre zidurile albe ce sclipeau in bataia soarelui parca erau tzintuite cu pietre scumpe. BUJOR S. A. 105.

A TZINTUÍ ~iésc tranz. 1) A bate in tzinte (pentru a prinde sau a fixa ceva). 2) fig. (persoane) A sili sa ramana nemishcat; a pironi; a imobiliza. 3) A impodobi cu tzinte. /tzinta + suf. ~ui

tzintuì v. 1. a bate cu tzinte: a tzintui un tablou; 2. a intzepeni in genere.

tzintuĭésc v. tr. (d. tzinta saŭ vsl. *centovati k pol. centkować a puncta). Bat in tzinte: a tzintui un tabloŭ. Fig. Pironesc fixez (de ex. cind doĭ se bat ĭar unu din eĭ il impinge pe cellalt in parete asha in cit sa nu se maĭ poata mishca).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

tzintuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tzintuiésc imperf. 3 sg. tzintuiá; conj. prez. 3 sa tzintuiásca

tzintuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tzintuiésc imperf. 3 sg. tzintuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. tzintuiásca

tzintui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tzintuiesc conj. tzintuiasca)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TZINTUÍ vb. 1. v. pironi. 2. v. fixa.

TZINTUI vb. 1. a pironi (inv.) a gavozdi. (A ~ ceva in perete.) 2. a atzinti a fixa a pironi a tzinti (rar) a sticli (inv. shi reg.) a stilpi (rar fig. ) a scufunda. (Ishi ~ ochii pe...; il ~ cu privirea.)

Intrare: tzintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tzintui
  • tzintuire
  • tzintuit
  • tzintuitu‑
  • tzintuind
  • tzintuindu‑
singular plural
  • tzintuieshte
  • tzintuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • tzintuiesc
(sa)
  • tzintuiesc
  • tzintuiam
  • tzintuii
  • tzintuisem
a II-a (tu)
  • tzintuieshti
(sa)
  • tzintuieshti
  • tzintuiai
  • tzintuishi
  • tzintuiseshi
a III-a (el, ea)
  • tzintuieshte
(sa)
  • tzintuiasca
  • tzintuia
  • tzintui
  • tzintuise
plural I (noi)
  • tzintuim
(sa)
  • tzintuim
  • tzintuiam
  • tzintuiram
  • tzintuiseram
  • tzintuisem
a II-a (voi)
  • tzintuitzi
(sa)
  • tzintuitzi
  • tzintuiatzi
  • tzintuiratzi
  • tzintuiseratzi
  • tzintuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • tzintuiesc
(sa)
  • tzintuiasca
  • tzintuiau
  • tzintuira
  • tzintuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

tzintui, tzintuiescverb

  • 1. A bate ceva cu cuie cu tzinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Printre scindurile tzintuite in ferestre patrundeau lame reci de vint. DUMITRIU B. F. 151. DLRLC
    • 1.1. A infige a bate cuie sau tzinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote SHi ei cami bateau Prin talpe Prin palme Tot cuie de fier TZinte de otzel; SHund’le tzintuia Singe k curgea. TEODORESCU P. P. 27. DLRLC
      • format_quote figurat Un cerc de foc i stringea capul shi un cui tzintuit in frunte parea cai sfredeleshte creierul. BART S. M. 77. DLRLC
    • 1.2. figurat A obliga pe cineva sa stea nemishcat imobilizat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote TZintuit in pat de o rana grea ofta amar shi sarbad cu privirile in gol cu fruntea incretzita. SADOVEANU O. I 95. DLRLC
      • format_quote Dupa sfirshitul actului intii Radu era singurul care ramasese tzintuit pe scaun. BASSARABESCU S. N. 167. DLRLC
      • format_quote figurat Sa pui soarelui mina in piept sal tzintuieshti in loc pe ceruri shi sal indatoreshti de a nu se mishca. HOGASH M. N. 158. DLRLC
      • chat_bubble A tzintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca sa ramana nemishcat neclintit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Fiecare tablou fiecare piesa aproape te tzintuieshte locului shitzi cere so priveshti so analizezi so gushti. STANCU U.R.S.S. 116. DLRLC
        • format_quote Rushinea il tzintuise locului. REBREANU I. 30. DLRLC
      • chat_bubble A ramane tzintuit locului (sau pe loc in loc) = a se opri a ramane nemishcat neclintit intrun loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ramasera tzintuite pe loc fiindca pentru intiia oara vedeau un banchet boieresc. PAS Z. IV 61. DLRLC
        • format_quote Femeia ramine k tzintuita in loc neshtiind ce sa mai zica de bucurie. DUNAREANU CH. 108. DLRLC
    • chat_bubble A tzintui (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: infiera
      • format_quote Ion Ghica ishi alcatui guvernul... dar il atacara cu invershunare albii cind firesc ar fi fost sal sageteze roshii shi sal tzintuiasca la stilp pentru k plecase de la ei. PAS L. I 249. DLRLC
  • 2. A impodobi cu tzinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii imbujoratzi la fatza de ger se strigau zgomotos unii pe altzii alergind printre zidurile albe ce sclipeau in bataia soarelui parca erau tzintuite cu pietre scumpe. BUJOR S. A. 105. DLRLC
etimologie:
  • TZinta + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.