TZINTÁR (1) tzintare s. n. (2) tzintari s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se foloseshte un carton cu un desen special care jucatorii mishca piese dupa anumite reguli; moara. 2. S. m. (Ornit.) Inaritza. TZinta + suf. ar.

tzintar [At: ISER / V: (reg) ~ntzar / Pl: ~i sm ~e sn / E: tzinta¹ + ar] 1 sn (SHics dea ~ul la ~ in tzintzari) Joc la care se foloseshte un carton (sau o scandura etc.) cu un desen alcatuit de obicei din trei dreptunghiuri concentrice care jucatorii mishca nishte piese sau nasturi boabe etc. dupa anumite reguli Si: (reg) car³ (14) moara trishc tzanc² (14) tzancusha (27). 2 sn (Reg; ics ) In tzintzari Joc care consta in completarea prin linii a laturilor unor patratzele. 3 sn (Reg; shics dea tzintzarul) Joc in care se trag doua linii orizontale shi doua verticale iar spatziile obtzinute astfel sunt completate de catre participantzi prin semne (cifre) distincte pentru fiecare dintre ei. 4 sn (Reg; ics) Dea ~ul cu nasturi Dea nasturii. 5 sn (Reg; ics) In tzintzar Joc in care un participant trebuie sa ghiceasca una dintre cifrele de pana la zece cifra care alt jucator a scriso pe hartie shi a acoperito cu palma. 6 sn (Inv) Joc de zaruri. 7 sn Plansha care se joaca tzintarul (1). 8 sm Pasare migratoare cu spatele cenushiu shi pantecele albicios cu capul shi gatul roshii sau roshietice avand in frunte o mica pata alba Si: inaritza (reg) pasareainului scaiecior (Carduelis flammea). 9 sm (Reg) Cal cu tzinta¹ (10) in frunte. 10 sm (Inv; Trs; Mar) Lucrator angajat pentru paza shi intretzinerea drumurilor care purta pe piept o tzinta¹ (8) k insigna Si: (inv) tzintash (3). 11 sn (Olt) Haina de lana stransa pe corp. 12 sm (Inv) Meshter fabricant de tzinte¹ (13). 13 sn Unealta de fierarie cu ajutorul careia se fac tzinte¹ (13).

TZINTÁR (1) tzintare s. n. (2) tzintari s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se foloseshte un carton cu un desen special care jucatorii mishca piese dupa anumite reguli; moara. 2. S. m. (Ornit.) Inaritza. TZinta + suf. ar.

TZINTÁR² tzintare s. n. Joc de societate la care se foloseshte un carton cu un desen special care jucatorii mishca nishte piese dupa anumite reguli; moara. Soldatzii... jucau tzintar barbut. PAS Z. III 109. La aceste cuvinte se scoala unul din jucatorii de tzintar. GHICA S. 503. Pe cealalta [masa] erau table pentru jocul de shatrange shi pentru tzintar. FILIMON C. 153.

TZINTÁR¹ ~e n. Joc de societate in care participantzii muta piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /tzinta + suf. ~ar

tzintar n. 1. unealta fierarului; 2. joc intre doi constand in permutari de bobi intr’un patrat divizat in linii shi diagonale. [V. tzinta].

tzintár n. pl. e (d. tzinta pin aluz. la boabe). Munt. Un joc in doĭ care consista in mutarea unor bobĭ orĭ discurĭ de lemn orĭ monete pe laturile shi liniile diagonale shi perpendiculare a treĭ patrate saŭ dreptunghĭularĭ desemnate unu intr’altu. (Cind reusheshtĭ sa ashezĭ treĭ bobĭ pe o linie cishtigĭ un punct shi manincĭ (ĭeĭ) un bob al adversaruluĭ ĭar cind reusheshtĭ sa aĭ doŭa asemenea liniĭ paralele cu cincĭ bobĭ asha in cit mutind bobu cind pe una cind pe alta shi decĭ ashezind mereŭ cite treĭ pe o linie atuncĭ se numeshte morishca shi adversaru e perdut kĭ manincĭ totzĭ bobiĭ). Se numeshte shi car shi cotzca (Mold.) shi tzancusha (Mold. nord).

tzintzar³ snm vz tzintar

tzintár² (joc) s. n. pl. tzintáre

tzintár (joc) s. n. pl. tzintáre

TZINTÁR s. moara (Mold.) car. (Jocul distractív numit ~.)

TZINTAR s. moara (Mold.) car. (Jocul numit ~.)