TZESÁLA tzesale s. f. 1. Perie din metal cu care se curatza pielea shi parul vitelor indeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bataie zdravana. Din bg. sb. česalo.

tzesala sf [At: (a. 1508) cf. MIHAILA D. 168 / V: (inv) ~sea~ ~sela (reg) tzeasala (Pl: tzeasale tzeasele tzeasali) ~sala (Pl: tzesale tzesali) tzers~ (Pl: tzersali) tzacs~ (Pl: tzacsali) tzeptza~ (Pl: tzeptzali) tzesha~ (irg) ces~ cesea~ ceasala (Pl: ceasali cesale) ceoasala cers~ cears~ cearsala (Pl: cearsali cerseli cersali) ceors~ ceorsoa~ cercea~ cecea~ ceshea~ (Pl: cesheli cesheale) sacea~ sarcea~ salcea~ sars~ / Pl: ~le (reg) ~sali ~seli ~sele / E: vsl чєсало] 1 Unealta formata dintro placa de metal avand pe una dintre fetze lamele dintzate prevazute la una dintre laturi cu un maner de lemn sau de metal shi cu care se curatza pielea shi parul vitelor shi al cailor. 2 (Ivr; if cesala) Instrument de tortura asemanator cu o tzesala (1). 3 (Fam; fig) Neintzelegere. 4 (Fam; fig) Scandal. 5 (Fam; fig) Bataie zdravana. 6 (Fam; fig; ie) Ai trage (sau ai da) (cuiva) o ~ (sau reg o saceala) A bate zdravan pe cineva. 7 (Reg; ie) A manca saceala A primi bataie. 8 Grapa ushoara cu dintzi deshi shi lungi folosita la curatzirea terenurilor mai ales a pashunilor naturale in primele faze de vegetatzie. 9 (Tex) Dispozitiv la mashina de cardare a bumbacului asemanator cu o tzesala (1) care curatza unul din valtzurile acestei mashini.

TZESÁLA tzesale s. f. 1. Unealta de metal dintzata cu care se curatza pielea shi parul vitelor indeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bataie zdravana. Din bg. scr. česalo.

TZESÁLA tzesale s. f. 1. Unealta de metal dintzata cu care se curatza pielea shi parul vitelor (indeosebi la cai). Gavril ridica peria shi tzesala shi le dadu lui Stahu. SADOVEANU O. IV 307. De capastru mil scotea Cu tzesalal tzesala. TEODORESCU P. P. 53. 2. Grapa ushoara cu dintzi deshi folosita mai ales la curatzirea pashunilor naturale.

TZESÁLA ~e f. Unealta formata dintro placa metalica dintzata prevazuta cu maner shi folosita pentru a curatza corpul unor animale. [G.D. tzesalei] /<bulg. sb. tzesalo

tzesala f. perie de fier de curatzat caii. [Slav. ČESALO pieptene].

tzesála V. cesala.

saceala sf vz tzesala

salceala sf vz tzesala

sarceala sf vz tzesala

tzacsala sf vz tzesala

tzeasala sf vz tzesala

tzeptzala sf vz tzesala

tzersala sf vz tzesala

tzesala sf vz tzesala

tzeseala sf vz tzesala

tzesela sf vz tzesala

tzeshala sf vz tzesala

CIORSÁLA s. f. v. tzesala.^[1]

cesála f. pl. e (vsl. česalo peptene d. česati a peptana. V. pacishe. Cp. cu tinjala). R. S. Perie de fer de curatzat caiĭ. Fig. Bataĭe chelfaneala scuturatura: ĭa tras o cesala a mincat o cesala. In restu Munt. tzesala: in Mold. saceala pl. elĭ; in Btsh. cersala. V. foshalaŭ shi perie.

tzesála s. f. g.d. art. tzesálei; pl. tzesále

tzesála s. f. g.d. art. tzesálei; pl. tzesále

tzesala pl. tzesale

tzesala le.

TZESÁLA s. (inv. shi reg.) pieptene. (~ pentru cai.)

TZESALA s. (inv. shi reg.) pieptene. (~ pentru cai.)

tzesála (ắli) s. f. Unealta de periat caii. Var. cesala; saceala. Megl. chisheala cesheala. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich Slaw. Elem. 52; Cihac II 48; Conev 73; Graur BL IV 90) cf. bg. sb. slov. cesalo. Der. tzesala (var. cesala sacela) vb. (a peria caii).