TZARC tzarcuri s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit) unde se adapostesc sau se inchid oile vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura gard de nuiele de spini etc. facute in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafatza imprejmuita cu acest gard. 3. Mica ingraditura facuta din stinghii in care sunt tzinutzi copiii mici cand incep sa umble pentru a li se limita spatziul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. Cf. alb. cark gr. tsárkos.

tzarc sn [At: DOSOFTEI V. S. mai 130^r/27 / V: (irg) tzearc (inv) tzerc (reg) tzarc sn (nob) ~a sf / Pl: ~uri / E: cuvant de origine tracodaca cf alb cark thark] 1 Imprejmuire de scanduri de nuiele etc. cu diferite utilizari Si: gard (1) ingraditura. 2 (Pex) Loc ingradit. 3 Loc ingradit (uneori acoperit) langa casa ori in camp unde se adapostesc sau se inchid vitele oile porcii etc. Si: (ivp) ocol (pop) obor¹ (irg) ograda (reg) tarcol. 4 (Iuz) Ocolul autoritatzii comunale unde se inchideau vitele gasite pascand in locurile oprite pana cand proprietarul lor platea amenda Si: obor¹. 5 Loc ingradit de obicei acoperit unde se tzin mieii vitzeii sau manjii pentru a fi intzarcatzi sau pentru a fi feritzi de gerul iernii Si: intzarcatoare. 6 (Inv; pex; if tzerc) Intzarcare (la animale). 7 (Trs) Loc ingradit unde fata oile. 8 Teren imprejmuit shi prevazut cu rigole de scurgere care serveshte la receptzia shi la trierea animalelor inainte de taiere. 9 Gard de nuiele de spini etc. facut in jurul unei clai de fan pentru a o feri de animale Si: (reg) tzarcotei (2). 10 (Pex) Suprafatza imprejmuita cu tzarc (9). 11 Spatziu ingradit unde se pastreaza nutretzul. 12 Mica ingraditura facuta din stinghii sau din plasa¹ in care sunt tzinutzi copiii mici cand incep sa umble pentru a li se limita spatziul de deplasare. 13 (Mun) Partea de deasupra a patulului. 14 (Reg) Despartzitura in pivnitza unde se pastreaza merele. 15 (Ie) A vinde (merele) cu ~ul A vinde (merele) masurand dupa cantitatea care incape intrun tzarc (14). 16 (Reg) Cosh sau lada la teascul de struguri. 17 (Mol) Ingraditura de forma cilindrica lipita cu baliga in care se face foc pentru a usca fructele ashezate deasupra. 18 (Trs) Rasadnitza. 19 (Reg) Ingraditura din stalpi crengi shi pietre cu care se abate apa spre moara Si: dig (1) zagaz. 20 (Reg) Cadru format din drugii care se pun peste loitre la car cand se transporta grau sau fan Si: corlata¹ (18) (reg) patul¹. 21 (Mol) Arie pentru imblatit cereale. 22 (Reg; ics) In ~ sau dea ~ul Numele unui joc de copii Si: shotron. 23 (Ast; reg) Vizitiul.

TZARC tzarcuri s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit) unde se adapostesc sau se inchid oile vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura gard de nuiele spini de spini etc. in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafatza imprejmuita de acest gard. 3. Mica ingraditura facuta din stinghii in care sunt tzinutzi copii mici cand incep sa umble pentru a li se limita spatziul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. Cf. alb. cark gr. tsárkos.

TZARC tzarcuri s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit) unde se adapostesc sau se inchid animalele; ocol coshar. Venea de undeva o duhoare grozava de tzarcuri de porci. DUMITRIU B. F. 35. Am cotit pe dupa tzarcul minzarilor. SADOVEANU O. L. 73. Vitele mari cind le gasesc in tzarina le duc la ocolul oborul sau tzarcul primariei. PAMFILE A. R. 28. Am un tzarc plin de miei albi (Dintzii). PASCULESCU L. P. 81. ♦ Mica ingraditura facuta din spitze de lemn in care sint tzinutzi copiii mici cind incep sa umble pentru a li se limita spatziul de deplasare. 2. Imprejmuire ingraditura gard de nuiele de spini etc. facut in jurul unei clai de fin pentru a o feri de vite; p. ext. suprafatza imprejmuita cu acest gard. Spre a feri claile de fin de stricaciunile vitelor fac imprejur... un tzarc. PAMFILE A. R. 163. Eu ma duc sa dau foc La tzarcurile cu fin. PASCULESCU L. P. 141. 3. (Mold.) Arie. Locul unde trebuie sashi adune pinea snopii sau strinsura [pentru treierat]... se numeshte... tzarc. PAMFILE A. R. 143. 4. (Munt.) Partea de sus a unui patul de porumb. 5. (Mold.) Mica constructzie care se ashaza leasa cind se pun prunele la uscat. Unii gospodari... fac un tzarc k o coteneatza de gaini o lipesc cu baliga shi deasupra acestui tzarc cilindric pun leasa cu perjele. Sub leasa fac foc shi fum. PAMFILE L. C. 233. 6. Numele unui joc de copii. Ei se mai gioaca shi... in tzarc cu mingea sau cu zmeii. ALECSANDRI P. P. 393. 7. (Popular) Numele unei constelatzii. Vizitiul poarta numele de... trasura surugiu... tzarc. PAMFILE CER. 169.

TZARC ~uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; coshar. 2) Ingraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatzare. 4) rar Mica ingraditura mobila care limiteaza copiilor spatziul de deplasare cand incep sa mearga. 5) Mica constructzie care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. pop. Constelatzie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.

tzarc n. Zool. ocol de vite; 2. gard in jurul stogului; 3. coshul teascului. [Albanez THARK].

tzarc n. pl. urĭ (reluat d. ngr. tsárki shi tsérki care vine d. rom. cerc orĭ d. it. cerchio. E ruda shi cu tzircalam shi tzarcadaŭ. Alb. thark „parc tzarc” poate fi shi el ruda). Ingraditura ocol de despartzit vitele (de ex. meiĭ de oĭ) de aparat o claĭe de fin sh. a.

tzerc sn vz tzarc

tzarc s. n. pl. tzárcuri

tzarc s. n. pl. tzárcuri

TZARC s. v. ocol.

TZARC s. v. arie arman cosh lada staul.

TZARC s. ocol (pop.) obor (inv. shi reg.) ograda (reg.) tircol. (~ de vite.)

tzarc s. v. ARIE. ARMAN. COSH. LADA. STAUL.

tzarc (curi) s. n. Ocol ingraditura loc ingradit. Mr. tzarcu. Origine necunoscuta. Trebuie sa aiba legatura cu alb. thark (Spitzer Mitt. Wien 293; Treimer ZRPh. XXXVIII 391; Barič Albanorum. Studien 104; Pascu II 222; Philippide II 738; Tiktin; Rosetti II 123); dar aceasta relatzie lamureshte prea putzin istoria cuvintului. Legatura cu iranianul *čark › per. čart „cerc” (Densusianu GS I 245) nu este evidenta. Der. tzarcalau (var. tzarcush) s. n. (tzarc mic); tzarcui vb. (a inchide intrun tzarc); intzarca vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva a frusta); intzarcatoare s. f. (locul sau timpul de intzarcat) cf. Giuglea Dacor. V 55053. Din rom. provine in rut. carok carka „tzarc” cerkati „a mulge” (Candrea Elemente 402).

tzarc tzarcuri s.n. Loc ingradit unde se adapostesc sau se inchid mieii. „Exista adaposturi pentru miei numite tzarcuri. Un tzarc are o lungime de 34 m shi o latzime de 225 m cu o suprafatza de 3540 m. Are doi peretzi in lungime cu o inaltzime de 3540 cm care se reazama acoperishul care are doua inclinatzii shi doi peretzi in latzime care de asemenea sprijina acoperishul avand in mijloc o inaltzime de 140 m” (Georgeoni 1936: 51). „In strungutza oilor / SHin tzarcutzu mielor” (Papahagi 1925; t. CCCLII). Cf. alb. cark gr. tsárkos (DEX); cuvant autohton cf. alb. thark (Philippide Rosetti Russu Brancush Vraciu MDA); din rad. i.e. *tuer „a cuprinde a inchide a ingradi” (Russu 1981: 403405). Cuv. rom > ucr. carok carka „tzarc” (Candrea cf. DER) slov. carek ngr. tsarcos prin dial. arom. (Macrea 1970: 15).

tzarc uri s.n. Loc ingradit unde se adapostesc sau se inchid mieii. „Exista adaposturi pentru miei numite tzarcuri. Un tzarc are o lungime de 34 m shi o latzime de 225 m cu o suprafatza de 3540 m. Are doi peretzi in lungime cu o inaltzime de 3540 cm care se reazama acoperishul care are doua inclinatzii shi doi peretzi in latzime care de asemenea sprijina acoperishul avand in mijloc o inaltzime de 140 m” (Georgeoni 1936: 51): „In strungutza oilor / SHin tzarcutzu mielor” (Papahagi 1925: t. CCCLII). Cuvant autohton cf. alb. thark (Philippide 1928 Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983 MDA); „Un i.e. *tuer (a cuprinde a inchide a ingradi) > *tuerko a dat un indigen *tercu dezvoltat in chip normal la rom. tzarcu peste care sa suprapus un lexic lat. staul staur (stabulum) alaturanduse ulterior termenii de imprumut ocol obor etc.” (Russu 1981: 403405); Cuv. rom. preluat in ucr.: carok carka „tzarc” (Candrea) in slovaca carek in ngr. tsarcos prin dial. arom. (Macrea 1970: 15).