TÚȘĂ², s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

tușă² sf vz mătușă

TUȘĂ², tuși, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TÚȘĂ¹ s. f. (Familiar) Mătușă.

tușă f. prescurtare familiară din mătușă.

túșă, V. mătușă.

mătușă sf [At: MOXA, 366/19 / V: (pop) tușă, (reg) mătu / Pl: ~și, (îrg) ~șe / E: ml amita] 1 Soră a unuia dintre părinți. 2 (Înv; îs ~ mică) Verișoară a unuia dintre părinți sau soția unchiului Si: tanti. 3 (Reg; îs) ~ mare Soră a unuia dintre bunici. 4 (îrg) Bunică. 5 (Reg) Mamă vitregă. 6 (Pop) Termen de respect pentru o femeie mai în vârstă Si: lele. 7 (Pgn) Femeie în vârstă. 8 (Trs; gmț) Sticlă mare. 9 (Pop; euf; lpl) Malarie. 10 (Ban; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Ban; art.) Melodie după care se execută mătușa (10).

mătúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (rus. mátuška, mămucă, d. matĭ, mamă. D. rom. vine rut. matuša, mătușă. Uniĭ îl derivă d. lat. ámita cu sufixu -ușă, ceĭa ce e greŭ!). Sora tatăluĭ saŭ a mameĭ. Epitet respectuos uneĭ femeĭ maĭ bătrîne, maĭ ales în popor (V. păpușă). – Fam. tușă: tușa Marina.

túșă² (mătușă) (pop.) s. f., art. túșa, g.-d. art. túșii

túșă (mătușă) s. f., art. túșa, g.-d. art. túșii

TÚȘĂ s. v. mătușă, tanti.

tușă s. v. CLAPĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.

tușă, tuși s. f. mătușă