turma sf [At: PSALT. 160 / Pl: ~me / E: ml turma] 1 Grup (mai mare) de oi sau de alte animale (domestice sau salbatice) care traiesc impreuna. 2 (Pex) Card de pasari. 3 Haita (5). 4 (Fig; adesea dep) Grup (mare) de oameni supushi docili. 5 (Fig; adesea dep) Multzime (in dezordine) Si: ceata. 6 (ilav) In ~ In gramada. 7 (Pop; fig) Populatzia unei tzari Si: popor. 8 (Bis; fig) Multzimea credincioshilor. 9 (Inv) Unitate militara de cavalerie. 10 (Asl; reg) Constelatzie nedefinita mai indeaproape.

TÚRMA turme s. f. 1. Grup (mai mare) de oi p. ext. de alte animale (domestice sau salbatice) care traiesc impreuna. Am de furca co turma de mistretzi. Cumplite salbataciuni! SADOVEANU O. I 43. Turmele saud mugind SHi flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. Turme de vite se scoboara la adapat. VLAHUTZA R. P. 10. Cum e pastorul asha shi turma (= cum sint conducatorii asha shi subalternii). O turma shi un pastor exprima ideea de unire sub o singura conducere. 2. Masa multzime grup (mare) de oameni (umili saraci exploatatzi). Are o pornire de mila adinca pentru turma celor obijduitzi batjocoritzi shi flaminzi. SADOVEANU O. VI 419. In calea lor au intilnit turme intregi de suflete. GANE N. III 20. Boierii shiau venit in cunoshtintza; au vazut k turma nu poale fi fara pastor. NEGRUZZI S. I 149. ◊ (Metaforic) A plecat baiatul cu fluierul. Cintind a plecat. Dupa el turma noi. STANCU D. 170. ◊ Loc. adv. In turma = cu gramada in gramada. Sufocatzi deatita mers in turma Noi ne mishcam impinshi din urma. CAMIL PETRESCU V. 17. Ramase in urma o companie inshirata in turma. C. PETRESCU I. I 133. 3. (In limbajul bisericesc) Multzimea credincioshilor.

TÚRMA ~e f. 1) Multzime de indivizi din aceeashi specie care umbla impreuna; card. 2) fam. depr. Grup mare neorganizat de oameni (docili sau inraitzi agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioshilor. /<lat. turma

turma f. 1. multzime de animale domestice de acelash soiu: o turma de boi; 2. fig. (in limba bisericeasca) popor: o turma shi un pastor. [Lat. TURMA].

túrma f. pl. e (lat. tŭrma ploton de calarime multzime. D. rom. vine sirb. nsl. rut. pol. turma turma). Mare multzime de oĭ (pina la 56 sute) saŭ shi de capre. Fig. Multzimea credincĭoshilor creshtinĭ: batevoĭ pastoru shi se va risipi turma (Ev.). V. cird cĭopor cireada tirla 1.

túrma s. f. g.d. art. túrmei; pl. túrme

túrma s. f. g.d. art. túrmei; pl. túrme

TÚRMA s. v. cireada.

TURMA s. cireada (rar) cird (pop.) ciurda (inv. shi reg.) tamazlic (prin Mold. Bucov. Maram. shi Ban.) botei (Olt. shi Transilv.) ciopor (Mold.) tabun. (O ~ de vite.)

túrma (me) s. f. Ciurda cireada herghelie pilc. Mr. turma istr. turme. Lat. turma (Pushcariu 1777; Philippide II 656; REW 9005) cf. it. torma (logud. truma) friul. torme alb. turmë). Der. turmac s. m. (minzat sau bivol de doi ani; om scund shi indesat); inturma vb. (a alatura a alipi). Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan Raporturile 214) sb. cr. tùrmo turma (Miklosich Wander. 8; Candrea Elemente 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich Fremdw. 133) pol. turma cr. turmar „carutzash” (pentru transporturile in caravana sb. turma) bg. turmak „bivol tinar” (dupa Conev 56 rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput k rom. ar fi luat din bg. un cuvint creat dupa rom. turma).

a merge k / cu turma (dupa cineva) expr. a urma (pe cineva) in mod automat / fara discernamant.