optziuni
  • info

11 definitzii pentru turculetz

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TURCULÉTZ turculetzi s. m. Diminutiv al lui turc. Turc + suf. uletz.

TURCULÉTZ turculetzi s. m. Diminutiv al lui turc. Turc + suf. uletz.

turculetz sm [At: ISPIRESCU ap. CADE / V: (reg) ~calete ~cal~ / Pl: ~i / E: turc + uletz] 14 (Pop; shhp) Turc (12) (mic) Si: (reg) turculean (14) turcutz (14). 5 (Pop) Copil de turc (12). 6 (Orn; Ban; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 7 (Bot; Mun) Floareapashtelui (Anemone nemorosa). 8 (Bot; Mun) Papadie (Taraxacum officinale). 9 (Mun; ics) Bataie in ~caletzi Joc de copii care consta in a lovi maciulia papadiei celuilalt iar cel la care se rupe maciulia se considera batut. 10 (Bot; reg; if turcaletz) Patlaginamoale (Plantago media). 11 (Reg) Planta nedefinita mai indeaproape.

TURCULÉTZ turculetzi s. m. Diminutiv al lui turc; copil de turc. Un turculetz mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. Taie la turculetzi K nus vrednici nici un pretz. SHEZ. II 39. Varianta: turcalétz (PAS L. I 268) s. m.

turculetz m 1. (Banat) sticlete; 2. Munt. floarea Pashtilor.

turculétz m. Trans. Rar. Stigletz (pin aluz. la roshu din creshtet comparat cu fesu Turcilor).

turcaletz2 sm vz turculetz

TURCALÉTZ s. m. v. turculetz.

TURCALÉTZ s. m. v. turculetz.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

turculétz s. m. pl. turculétzi

turculétz s. m. pl. turculétzi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TURCULÉTZ s. v. floareapashtelui floareapashtilor floareapasarilor floareavantuluigalbena gainusha galbenele pashtitza sticlete.

turculetz s. v. FLOAREAPASHTELUI. FLOAREAPASHTILOR. FLOAREAPASARILOR. FLOAREAVINTULUIGALBENA. GAINUSHA. GALBENELE. PASHTITZA. STICLETE.

Intrare: turculetz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turculetz
  • turculetzul
  • turculetzu‑
plural
  • turculetzi
  • turculetzii
genitiv-dativ singular
  • turculetz
  • turculetzului
plural
  • turculetzi
  • turculetzilor
vocativ singular
  • turculetzule
  • turculetze
plural
  • turculetzilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcaletz
  • turcaletzul
  • turcaletzu‑
plural
  • turcaletzi
  • turcaletzii
genitiv-dativ singular
  • turcaletz
  • turcaletzului
plural
  • turcaletzi
  • turcaletzilor
vocativ singular
  • turcaletzule
  • turcaletze
plural
  • turcaletzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

turculetz, turculetzisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui turc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un turculetz mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. DLRLC
    • format_quote Taie la turculetzi K nus vrednici nici un pretz. SHEZ. II 39. DLRLC
    • 1.1. Copil de turc. DLRLC
etimologie:
  • Turc + sufix uletz. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.