tuns², ~ă [At: CORESI, EV. 426 / Pl: ~nși, ~e / E: tunde] 1 a (D. păr, barbă sau mustață) Care este tăiat² Si: retezat, scurtat. 2 a (D. capul unei persoane; pex; d. o persoană) Care este cu părul tăiat². 3 a (Reg; îe) Doar nu-s ~, nici ras pe cap Se zice când cineva refuză să facă ceva ce nu-i convine. 4 a (Reg; îe) ~ă, rasă, asta e! Se zice pentru a curma vorba cuiva. 5 a (Reg; îae) Exprimă că nu mai este nimic de zis. 6 a (Reg; îe) Ba (că) (e) ~ă, ba (că) (e) rasă sau c-o fî ~ă, c-o fi rasă Ba că-i una, ba că-i alta. 7 a (Reg; îae) În sfârșit, după multă vorbă. 8 a (Reg; îe) A scăpa ~ A ieși bătut. 9 a (Pop; îe) A i se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea ca de popă ~ A stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită. 10 a (Pop; îae) A se răspândi foarte repede o veste rea despre cineva. 11 a (Pop; îe) A fugi (sau a se păzi) (de cineva) ca de popă ~ A evita pe cineva. 12 sm (Pop; îe) A nu mai fi decât trei~și și un chel A nu mai fi decât prea puțini și de mică însemnătate. 13 a (D. lâna sau părul unor animale) Tăiat² de pe corp. 14 a (Pex; d. animale) Cu lâna sau cu părul tăiat². 15 a (D. iarbă, cereale) Retezat de la pământ. 16 a (D. arbuști, copaci) Cu crengile retezate (simetric). 17 a (Fig; d. câmp) Cu iarba, holdele tăiate³. 18 a (Reg; d. stupi) Căruia i s-au tăiat² fagurii din stup, pentru a recolta mierea Si: retezat². 19 a (Reg; d. spic) Care nu are mustăți. 20 a (Bot; reg; îc) Grâu ~ (sau, rar, grâu-cârnău-) Grâu fară mustăți Si: (reg) tunsar (1) (Triticum hybernum).

TUNS², -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă sau mustață) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni) cu părul, barba sau mustața tăiate. Moș Gavrilă își freacă barba tunsă. SADOVEANU, O. VII 345. Bărbatul ăsta voinic, cu fruntea dreaptă și mustața plină, tunsă. CAMIL PETRESCU, O. I 275. ◊ Expr. A i se duce (sau a-i merge cuiva) vestea ca de popă tuns v. popă (I 1). ♦ (Despre lîna sau părul unor animale) Tăiat de pe corpul animalelor; (despre animale) cu lîna sau cu părul tăiat; fără lînă, fără păr. ◊ Expr. C-o fi (sau ba e) tunsă, c-o fi (sau ba e) rasă v. ras². ♦ (Despre iarbă, copaci) Cu vîrful retezat. Alee de copaci foarte nalți și tunși. GOLESCU, Î. 27.

TUNS ~să (~și, ~se) (despre păr, barbă, musteață) Care este retezat, scurtat. /v. a tunde

1) tuns, -ă adj. Cu păru tăĭat. Popă tuns, V. popă.

Tunsu m. faimos haiduc dela începutul secolului XIX; fost paracliser își tunse părul («s’a dus vestea ca de popa tunsu»).

tund, tuns, a túnde v. tr. (lat. tondére și tóndere, it. tóndere, sard. túndere, pv. fr. tondre. V. tonsură, tușinez). Taĭ păru (saŭ ĭarba) cu foarfecele: a tunde oile, cîniĭ, soldațiĭ, ĭarba. Fig. Fam. A o tunde, a o șterge, a o lua la fugă, a fugi. V. refl. Pun bărbieru să mă tundă: mă duc să mă tund.

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

a fi tuns cicero expr. (deț.) a fi tuns la chelie / la zero.