opțiuni
  • info

11 definiții pentru tunar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.

TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.

tunar sm [At: (a. 1530) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: tun1 + -ar] 1 Militar care servește într-o unitate de artilerie Si: artilerist, (înv) topciu. 2 Servant al unui tun1 (8) Si: artilerist. 3 (Fig) Sportiv care are un șut4 (1) foarte puternic (și marchează multe goluri).

TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servantul unui tun; artilerist. Tunarii se luptau strașnic. SADOVEANU, O. VI 31. La cele patru colțuri ale locului de adunare e cîte un tun cu tunarii săi, așezați după regulile ostășești. CAMIL PETRESCU, O. II 352. Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar. ALECSANDRI, P. A. 207.

TUNÁR ~i m. înv. Militar din trupele de artilerie; ostaș la tun; artilerist. /tun + suf. ~ar

tunar m. artilerist.

tunár m. (d. tun). Artilerist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tunár s. m., pl. tunári

tunár s. m., pl. tunári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUNÁR s. v. artilerist.

TUNAR s. (MIL.) artilerist, (înv.) canonier, pușcar, pușcaș, topciu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TUNÁR, tunári, s. m. ~ 2. (Arg.) Autorul unui tun (4); infractor (mare, renumit); spărgător; hoț de locuințe. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală]

Intrare: tunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunar
  • tunarul
  • tunaru‑
plural
  • tunari
  • tunarii
genitiv-dativ singular
  • tunar
  • tunarului
plural
  • tunari
  • tunarilor
vocativ singular
  • tunarule
  • tunare
plural
  • tunarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tunar, tunarisubstantiv masculin

  • 1. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: artilerist
    • format_quote Tunarii se luptau strașnic. SADOVEANU, O. VI 31. DLRLC
    • format_quote La cele patru colțuri ale locului de adunare e cîte un tun cu tunarii săi, așezați după regulile ostășești. CAMIL PETRESCU, O. II 352. DLRLC
    • format_quote Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar. ALECSANDRI, P. A. 207. DLRLC
    • 1.1. figurat Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Tun + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.