tumurluc sm vz tumurug

tumurluc n. pop. închisoare, gros: îi duse la tumurluc ISP. [Vorbă identică cu tumuruc, butuc (cf. gros)].

tumurug sm [At: CADE / V: (reg) tomurluci, trum~, ~mbu~, ~rlac, ~rluc, ~ă sf / Pl: ~ugi / E: tc tomruk] 1 (Reg) Lemn lung, gros și cilindric (întrebuințat în construcții). 2 (Reg; îcs) La ~rluc Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Mun; înv) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. 4 (Mun; pex) Închisoare.

tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.

TUMURLÚC s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

tumurluc s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

tumurlúc (-ci), s. m. – 1. Trunchi de lemn, butuc. – 2. Temniță, închisoare. – Var. tumurlug. Tc. tum(u)ruk „trunchi” (Tiktin, cf. Șeineanu, II, 368). Este dubletul lui tumurug, s. m. (Mold., lemn, par), cf. ngr. τουμπρούϰι, bg. tumruk, sb. tomruk; de aici turugă, s. f. (Olt., ciot), probabil în loc de *tumurugă (după Candrea, din lat. torus cu suf. -ugă).