tumefacție sf [At: MAN. SĂNĂT. 360/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr tuméfaction] (Med) Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, din cauza unei infecții, a unei tulburări circulatorii etc. Si: tumescență.

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură care se produce într-o parte a corpului, datorită unor tulburări de circulație a sîngelui sau a limfei. V. tumoare.

TUMEFÁCȚIE s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată de tulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen. -iei. / cf. fr. tuméfaction, lat. tumefactus – umflat].

TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. (< fr. tuméfaction)

TUMEFÁCȚIE ~i f. med. Umflătură locală datorată unei infecții sau unor tulburări în circulația sângelui sau a limfei; tumescență. [G.-D. tumefacției; Sil. -ți-e] /<fr. tuméfaction

tumefácție (-ți-e) s. f., art. tumefácția (-ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (-ți-i-)

tumefácție s. f. (sil. -ți-e), art. tumefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (sil. -ți-i-)

TUMEFÁCȚIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)

TUMEFACȚIE s. (MED.) 1. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.) 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)