trâmbițaș sm [At: (a. 1509) D. BOGDAN, GL. 111 / V: (înv) trim~, trum~, (îrg) ~itaș / Pl: ~i / E: trâmbiță + -aș] 1 Persoană care cântă din trâmbiță (1) Si: gornist, trompetist, (îvp) trâmbițar (1), (înv) trâmbaci. 2 (Iuz) Persoană care chema locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță (1), pentru a le comunica știri de interes general.

TRÂMBIȚÁȘ ~i m. 1) Muzicant care cântă la trâmbiță; trompetist; gornist. 2) înv. Persoană care suna din trâmbiță cu scopul de a aduna lumea pentru a face un anunț. /trâmbiță + suf. ~aș

trâmbițaș m. cel ce sună din trâmbiță.

trimbițaș sm vz trâmbițaș

trumbițaș sm vz trâmbițaș

TRIMBIȚÁȘ s. m. v. trîmbițaș.

TRÎMBIȚÁȘ, trîmbițași, s. m. Persoană care cîntă din trîmbiță; gornist. Patru trîmbițași ies din palat cîntînd. EFTIMIU, Î. 9. ♦ (Astăzi rar) Persoană care anunță prin sunet de trîmbiță locuitorilor de la sate știri de interes general. Satul are un trîmbițaș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 183, 4/2. – Variante: trimbițáș (ALECSANDRI, T. 916), trumbițáș (NEGRUZZI, S. II 75) s. m.

TRUMBIȚÁȘ s. m. v. trîmbițaș.

trîmbițáș m. (d. trîmbiță; ung. trombitás). Trompet orĭ gornist. – În Serbia, P. P. și la N. Cost. 2, 54) trîmbicér (ca cărucer, grănicer, pivnicer).

trâmbițáș s. m., pl. trâmbițáși

trâmbițáș s. m., pl. trâmbițáși

TRÂMBIȚÁȘ s. v. gornist.

TRÎMBIȚAȘ s. (MIL.) gornist, trompet, trompetist, (rar) trîmbițar, (înv.) trîmbaci, trîmbicer, trompetaș, trubaci.

trâmbițáș, trâmbițași, s. m. – Persoană care cântă din trâmbiță. – Din trâmbiță + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).