8 definitzii pentru truca
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TRUCÁ truchez vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. Din fr. truquer.
TRUCÁ truchez vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. Din fr. truquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
truca1 i [At: GLOSAR REG. / E: ns cf ger Truthenne „curca”] (Reg) Strigat cu care se cheama curcile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
truca2 vt [At: CALINESCU S. 17 / Pzi: ~uchez / E: fr truquer] 13 A folosi trucuri1 (12) sau trucaje (1). 4 A interveni asupra unui lucru modificandui sau alterandui aspectul caracterele particulare functzionarea etc. pentra ai inshela pe altzii Si: a contraface.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificandui sau alterandui aspectul caracterele particulare functzionarea etc. mai ales pentru ai inshela pe altzii. 2. tr. A modifica temporar aspectul infatzisharea pentru a crea o anumita aparentza in teatru cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin frauda; a contraface a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumita aparentza in teatru cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1) de expediente. (< fr. truquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A inshela prin trucuri. 2) (in teatru shi in cinematografe) A modifica la infatzishare (pentru a capata efectele dorite). /<fr. truquer
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
trucá (a ~) vb. ind. prez. 3 trucheáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
trucá vb. ind. prez. 1 sg. truchéz 3 sg. shi pl. trucheáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
truca, truchezverb
-
- 1.1. A interveni asupra a ceva modificandui sau alterandui aspectul caracterele particulare functzionarea etc. mai ales pentru ai inshela pe altzii. DN
- 1.2. A modifica temporar aspectul infatzisharea pentru a crea o anumita aparentza in teatru cinema etc. DN
- 1.3. Contraface, falsifica. DNsinonime: contraface falsifica
-
etimologie:
- truquer DEX '09 DEX '98 DN