7 definiții pentru troscot (zgomot)

Explicative DEX

troscot2 sn [At: HASDEU, I. V. 159 / Pl: ~e / E: trosc cf ucr dal троскуот, троскоту] (Reg) 1 Trosnitură (1). 2 Talangă (1).

Ortografice DOOM

tróscot2 (zgomot) (reg.) s. n., pl. tróscote

tróscot (trosnet) s. n., pl. tróscote

Relaționale

TRÓSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeț, trosnet, trosnitură.

troscot s. v. POCNET. POCNITURĂ. RĂCULEȚ. TROSNET. TROSNITURĂ.

Jargon

tróscot1, troscote, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) (MDA).

tróscot1, -e, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) + -ot.

Intrare: troscot (zgomot)
troscot2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troscot
  • troscotul
  • troscotu‑
plural
  • troscote
  • troscotele
genitiv-dativ singular
  • troscot
  • troscotului
plural
  • troscote
  • troscotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)