8 definitzii pentru tronson
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
TRONSÓN tronsoane s. n. Parte dintrun obiect dintrun organ de mashina sau dintro constructzie avand o particularitate distincta shi delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. Din fr. tronçon.
TRONSÓN tronsoane s. n. Parte dintrun obiect dintrun organ de mashina sau dintro constructzie avand o particularitate distincta shi delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. Din fr. tronçon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
tronson sn [At: SCINTEIA 1960 nr 4850 / Pl: ~oane / E: fr tronçon] 1 (Teh) Parte dintrun obiect dintrun organ de mashina sau dintro constructzie avand o particularitate distincta shi delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. 2 Fragment (muzical). 3 Portziune a unui drum a unei constructzii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
TRONSÓN s.n. Bucata rupta din ceva. ♦ Portziune a unui drum a unei constructzii; portziune crampei. [< fr. tronçon].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
TRONSÓN s. n. portziune dintrun ansamblu dintrun drum etc. (< fr. tronshon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
TRONSÓN ~oáne n. 1) Bucata rupta din ceva. 2) Parte distincta dintrun intreg delimitata prin anumite elemente de legatura. Un ~ de drum. /<fr. tronçon
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
tronsón s. n. pl. tronsoáne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
tronsón s. n. pl. tronsoáne
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
tronson v. serie; simetrie; mod (I 10).
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tronson, tronsoanesubstantiv neutru
- 1. Parte dintrun obiect dintrun organ de mashina sau dintro constructzie avand o particularitate distincta shi delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tronçon DEX '09 DEX '98 DN