8 definiții pentru tronson
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.
TRONSÓN, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. – Din fr. tronçon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tronson sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr, 4850 / Pl: ~oane / E: fr tronçon] 1 (Teh) Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție, având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. 2 Fragment (muzical). 3 Porțiune a unui drum, a unei construcții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRONSÓN s.n. Bucată ruptă din ceva. ♦ Porțiune a unui drum, a unei construcții; porțiune, crâmpei. [< fr. tronçon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRONSÓN ~oáne n. 1) Bucată ruptă din ceva. 2) Parte distinctă dintr-un întreg, delimitată prin anumite elemente de legătură. Un ~ de drum. /<fr. tronçon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tronsón s. n., pl. tronsoáne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tronsón s. n., pl. tronsoáne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tronson v. serie; simetrie; mod (I, 10).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tronson, tronsoanesubstantiv neutru
- 1. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de mașină sau dintr-o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest prin anumite elemente de legătură sau prin repere. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tronçon DEX '09 DEX '98 DN