9 definiții pentru trimis (trimitere)
Explicative DEX
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trimis2 sn [At: POLIZU / V: ~mes, (înv) tremes, trem~ / Pl: (3) ~uri / E: trimite] 1 (Rar) Trimitere (1). 2 (Înv; ccr; îf tremes) Scrisoare. 3 (Reg; în superstiții) Vrajă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. (Și în forma trimes) Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. – Variantă: trimés s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trimes2 sn vz trimis2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMÉS2 s. n. v. trimis1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
trimís2 (rar) (acțiune) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trimís (acțiune) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TRIMÍS s. v. expediere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRIMIS s. expediere, expediție, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: trimis (trimitere)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
trimissubstantiv neutru
-
- Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. DLRLC
-
etimologie:
- trimite DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.