O definiție pentru trimis (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trimis3, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 115 / Pl: ~iși, ~e / E: trimite] 1 (D. persoane) Care a primit dispunerea să se ducă sau să fie dus undeva, 2 (D. obiecte, scrisori etc.) Care, prin dispunerea cuiva, este dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: expediat. 3 (D. vehicule) Care a primit dispunerea să plece cu o destinație precisă. 4 (D. vești, porunci etc.) Transmis prin cineva. 5 (Fam; cu detenninări locale; d. persoane) înjurat. 6 (În superstiții, d. fenomene ale naturii, nenorociri sau evenimente plăcute) Care se arată, se întâmplă, se dezlănțuie prin dispunerea unei divinități, a unei forțe supranaturale etc.
Intrare: trimis (adj.)
trimis1 (part.) participiu
participiu (PT4) Participiu "a trimite". Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
trimes1 (part.) participiu
participiu (PT48) Participiu "a trimete". | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)