tril sn [At: STAMATI D. / V: (reg) ~a sf / Pl: ~uri / E: fr trille] 1 Ornament muzical constand din executarea rapida (shi prelungita) cu vocea sau cu un instrument a unui sunet de baza cu unul alaturat lui Si: (inv) tererem (1). 2 (Pex) Sunete produse de unele pasari cu efect sonor asemanator celui de tril (1).

TRIL triluri s. n. Ornament muzical constind din executarea rapida shi repetata cu vocea sau cu un instrument a doua note consecutive (a doua fiind suitoare) la distantza de un ton sau de un semiton una de alta; p. ext. cintecul unor pasari care produce acelashi efect sonor. [Canarul] nea salutat cu triluri cristaline k shi cum near fi ashteptat. SADOVEANU A. L. 14. De mii de ani cinta privighetorile acelashi cintec shi cu toate astea in fiecare tril ce fluiera in frunzish... e o nota noua o licarire proaspata de viatza shi de frumusetzi. VLAHUTZA O. A. II 229. ◊ Fig. Le shedea bine sa descretzeasca fruntzile shi sa deshtepte in jurule trilurile risului. SADOVEANU E. 103.

TRIL s.n. Ornament muzical constand din repetarea rapida shi alternativa a doua note consecutive despartzite de un ton sau de un semiton; (p. ext.) cantecul unor pasari in care se produce acelashi efect sonor. [Cf. it. trillo fr. trille].

TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapida a doua note consecutive despartzite de un (semi)ton; (p. ext.) cantecul unor pasari in care se produce acelashi efect sonor. (< it. trillo fr. trille)

TRIL ~uri n. 1) Ornament muzical care consta in alternarea rapida a unui sunet de baza cu sunetul vecin superior sau inferior. 2) Cantec al unor pasari asemanator cu efectul sonor al acestui ornament muzical. /<fr. trille

tril n. Muz. repetzire repede shi alternativa a doua note consecutive.

*tril n. pl. urĭ (fr. trille d. it. trillo). Muz. Nota executata rapede (la distantza de un ton orĭ un semiton) shi repetata impreuna cu altele k la doĭna saŭ la „cĭocirlie”. V. tererem.

tril s. n. pl. tríluri

tril s. n. pl. tríluri

TRIL s. (MUZ.) (inv.) tererem.

TRIL s. (MUZ.) (inv.) tererem.

tril (luri) s. n. Ornament muzical; ciripit. It. trillo cf. fr. trille.

tril (< it. trillo) ornament* vocal sau instrumental care consta in alternarea rapida distincta shi egala a doua sunete dintre care unul este notat (sunetul principal) iar celalalt (sunetul auxiliar sau secundar) poate fi secunda* mica secunda mare sau chiar marita. Un accident* scris deasupra sau alaturi de semnul de t. (o linie sherpuitoare v. abreviatzii) arata k sunetul auxiliar trebuie alterat conform naturii accidentului. T. nu poate fi confundat cu vibrato*ul datorita celor doua sunete distincte carel formeaza dar poate fi considerat un vibrato exagerat executat voluntar controlat shi cu un scop precis. Un t. vocal este cu atat mai bun cu cat cele doua note se aud mai clar net; rapiditatea este una din principalele caracteristici ale t. vocal putand atinge virtuozitatea*. In t. fiecare din cele doua note alternante fixe shi impuse are un vibrato propriu ale carui variatzii de inaltzime (2) intensitate (2) shi timbru* (variatzii care urechea nu le distinge insa) produc conform cu distributzia lor o sonoritate mai mult sau mai putzin ampla bogata. T. vocal este cu atat mai ushor de executat cu cat sunetul principal este mai inalt (soprane). Vocea (1) de bas mai ales in registrul (I) grav nu este apta pentru t. neputand realiza rapiditatea necesara de alternare a celor doua sunete datorita faptului k regimul permanent (v. timbru sunet) se stabileshte intrun timp mai lung decat cel de alternare din t. La unele instr. muzicale (pian orga violina etc.) se executa cu aceeashi ushurintza pe intreaga lor scara de inaltzimi. La alte instr. (shi mai cu seama la cele de suflat) t. este greu sau chiar imposibil de executat in anumite pozitzii ale sunetului principal pe scara inaltzimilor. V. tremolo.