TRICÍCLU, tricicluri, s. n. Tricicletă. – Din fr. tricycle.

triciclu sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri, ~le / E: fr tricycle] (Rar) Tricicletă.

TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle.

TRICÍCLU, tricicle, s. n. Tricicletă.

TRICÍCLU, tricicle, s. n. Tricicletă. – Fr. tricycle.

TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată].

TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle)

TRICÍCLU ~ri n. Vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele. /<fr. tricycle

triciclu n. aparat de transport personal, cu trei roate.

tricicletă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~te / E: triciclu adaptat după bicicletă] Vehicul (pentru copii) cu trei roți, pus în mișcare cu ajutorul unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei Si: (rar) triciclu.

*triciclétă f., pl. e (tri- și cicletă ca’n bicicletă). Velociped cu treĭ roate. – Rar și tricíclu, n., pl. e. V. tripletă.

!tricíclu (-ci-clu) s. n., art. tricíclul; pl. tricícluri

tricíclu s. n. (sil. -clu), art. tricíclul; pl. tricícluri

TRICÍCLU s. v. tricicletă.

triciclu s. v. TRICICLETĂ.