trezit¹ sn [At: (a. 1619) GCR I 55/24 / V: (inv) ~zvit / Pl: ~uri / E: trezi] 14 Trezire (1 3 5 7).

trezit² ~a a [At: PISCUPESCU O. 47/4 / V: (irg) ~zvit / Pl: ~itzi ~e / E: trezi] 1 (D. persoane) Care este deshteptat din somn. 2 (D. persoane) Care este deshteptat la realitate. 3 (Reg) (Pop; d. mancaruri bauturi substantze aromatice) Care shia pierdut din tarie din gust din aroma Si: rasuflat. 4 (Reg; d. mancaruri bauturi) Cu miros greu Si: descompus. 5 (Irg; fig) Invechit. 6 (Irg; fig) Banal (1).

TREZÍT A trezitzi te adj. (Despre mincari bauturi substantze aromatice) Care shia pierdut din tarie din gust din aroma; rasuflat. In lada miros de naftalina trezita shi de tutun. BASSARABESCU S. N. 18. ◊ Fig. Atunci aveau prilejul sa asculte linga ceshtile cu cafea noutatzi trezite. BASSARABESCU S. N. 28. ♦ Cu miros greu. Mirosul de huma trezita se intetzi. Venea dinspre Dunare amestecat cu mirosul de balta. DUMITRIU N. 15. Respiratzia grea trezita acra calda shi deasa a multzimii dospita in fumul de tzigari shi havane zarva fara capatii... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA S. 131.

TREZÍT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A TREZI shi A SE TREZI. 2) pop. (despre produse alimentare) Care shia pierdut calitatzile initziale. /v. a trezi

trezít a adj. Fig. Rasuflat otzetit stricat: vin trezit.

TREZÍT adj. 1. dezmeticit. 2. v. clocit.

TREZIT adj. 1. dezmeticit recules (rar) dezametzit. (Un om ~ din uluiala.) 2. clocit imputzit rasuflat statut (reg.) mocnit zacut (prin Mold.) bahnit (prin Mold. shi Bucov.) bihlit. (Apa ~.)