9 definiții pentru traumă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.
TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
traumă sf [At: DN2 / P: tra-u~ / Pl: ~me / E: fr trauma] 1 Traumatism (1). 2 Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRÁUMĂ ~e f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenți. 2) Șoc emoțional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emoții violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tráumă (trau-) s. f., g.-d. art. tráumei; pl. tráume
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRÁUMĂ s. v. traumatism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRAUMĂ s. (MED.) traumatism. (A suferit o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: trau-mă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
traumă, traumesubstantiv feminin
- sinonime: leziune rană traumatism
- 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- trauma DEX '09 DEX '98 DN
- Trauma DEX '09 DEX '98 DN