transvers, ~ă [At: SIBINEANU, C. 69/25 / Pl: ~rși, ~e / E: fr transverse, lat transversus] 1 a (Înv) Transversal (1). 2 sf (Rar) Transversală (5).

TRANSVÉRS, -Ă adj. Transversal. ♦ (Anat.) Transversal pe axa corpului. [< fr. transverse].

TRANSVÉRS, -Ă adj. (anat.; despre unele organe) transversal. ◊ (mat.; într-o hiperbolă, despre axă sau despre un diametru) care taie curba. (< fr. transverse, lat. transversus)

transversal, ~ă [At: CAIET, 67^r/26 / V: (îvr) ~nv~, ~av~ / Pl: ~i, ~e / E: fr transversal] 1 a Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp sau a unei suprafețe Si: (înv) transvers (1). 2 a (Îs) Secțiune ~ă Suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 3-4 sf, a (Mat) (Dreaptă) care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figură dată. 5 sf Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece de-a curmezișul direcției stratului Si: (rar) transversă (2).

*transversál și transvérs, -ă adj. (fr. transversal, d. lat. transversus [d. trans, dincolo, și versus, întors, învîrtit]; transversarius, transversal. V. invers, traversez). De-a curmezișu, care taĭe pin mijloc: linie transversală. Adv. În mod transversal. – Și tranzv- (fiind-că se cĭocnește s de v).