transplantare sf [At: ÎNV. FRĂG. 20/6 / V: (înv) ~lân~ / Pl: ~tări / E: transplanta] 1 Răsădire a unei plante Si: repicare, replantare, transplantat¹ (1), (rar) transplantație (1). 2 (Fig) Împământenire a unor obiceiuri, a unor cunoștințe etc. într-un loc unde nu existau înainte Si: transplantat¹ (2), (rar) transplantație (2). 3 (Med) Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel, luat de la același organism sau de la altul Si: transplant (1), transplantat¹ (3), (rar) transplantație (3).

TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei. Transplantări, grefe de țesuturi sau chiar de organe au fost făcute și în afară din organism cu particule detașate de țesuturi. MARINESCU, P. A. 54.

TRANSPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. [< transplanta].

!transplantáre (tran-splan-/trans-plan-) s. f., g.-d. art. transplantắrii; pl. transplantắri

transplantáre s. f. (sil. mf. trans-) plantare

TRANSPLANTÁRE s. 1. v. plantare. 2. v. replantare. 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)

TRANSPLANTARE s. 1. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.) 2. replantare. (~ unei plante într-un sol mai bogat.) 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)