trambitza sf [At: PSALT. 90 / V: (ivr) trom~ trumbetza (irg) ~ita (reg) trenb~ trim~ / Pl: ~tze (inv) ~tzi / E: vsl трѫБица mg trombita] 1 Instrument muzical de suflat din alama Si: goarna trompeta (1) (inv) tramba (1) (reg) truba trupca². 2 (Reg; ic) ~tzaciobanului Planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotzei (Gentiana ciliata). 3 (Reg; ic) ~tzamushchiului Lichen cu tulpini scurte in forma de cupa (Cladonia pyxidata). 4 (Reg; ic) ~tzapiticilor Soi de ciuperci comestibile (Craterellus cornucopioides). 5 (Fam) Gura (considerata k organ al vorbirii). 6 (Reg) Bucium¹ (1). 7 (Muz; reg) Surlitza. 8 (Reg) Fluier ciobanesc. 9 (Atm; ivr; is) ~tza lui Eustash Trompa (6) lui Eustache. 10 (Ivr; is) ~tza matchii sau ~tza mitrii Oviduct. 11 (Reg) Arbust agatzator cu flori mari galbenroshiatice cultivat k planta ornamentala (Tecoma radicans).

TRAMBITZA¹ ~e f. 1) inv. Instrument muzical de suflat constand dintrun tub de alama indoit de doua ori cu clape avand un capat larg in forma de palnie care emite sunete clare shi patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) Instrument muzical popular de suflat constand dintrun tub conic lung pana la trei metri folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.D. trambitzei] /<sl. tronbica

TRAMBITZA² ~e f. Arbust agatzator cu flori galbeneroshietice cultivat k planta ornamentala. ◊ ~aciobanului planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotzei. /<sl. tronbica

trambítza f. numele popular al trompetei sau al buciumului. [Slav. TRÕBITZA fluier].

TRÍMBITZA trimbitze s. f. Trompeta goarna. Trimbitzele roshiorilor zvirlira in vai tzipete minioase. SADOVEANU O. VI 48. Vazduhul fu strafulgerat de sunetul aramiu al trimbitzei. REBREANU R. II 254. Trimbitza dadea semnalul de alarma. VLAHUTZA O. A. I 149. ◊ Fig. Trimbitzele de revolta sunau pretutindenea. GANE N. II 84. 2. (Regional) Bucium. 3. Arbust agatzator cu flori mari galbenroshietice cultivat k planta ornamentala (Tecoma radicans). ◊ Compus: trimbitzaciobanului = mica planta erbacee cu flori albastre in forma de clopotzei (Gentiana ciliata). Pl. shi: trímbitzi (SADOVEANU O. VII 131 COSHBUC P. I 56).

trímbitza f. pl. e (vsl. trombica fluĭer dim. d. tromba valatuc. V. trimba). Trompeta saŭ goarna (la calarĭ saŭ pedeshtri). Vechĭ shi trímbitza pl. e. V. hirjoana.

trambitza s. f. g.d. art. trambitzei; pl. trambitze

trambitza s. f. g.d. art. trambitzei pl. trambitze

trambitza tze.

TRAMBITZA s. v. goarna.

TRAMBITZA s. v. bucium.

TRIMBITZA s. (MIL.) goarna trompeta (inv.) trompa truba.

trimbitza s. v. BUCIUM.

trambitza trambitze (trambdítza trambitzatoare) s.f. Instrument muzical pastoral; tulnic: „Lung de 290 m pana la 310 shi facut din lemn ushor invelit in tinichea ea [trambitza] este un instrument eminamente pastoresc din care se canta cu mana rezemata cu cotul in coapsa. (...) Referitor la trambitza se crede k oile odata cu aparitzia stelelor daca o aud cantand se ashaza jos ishi pun crucish cele doua picioare de dinainte shi capul peste ele shi asculta cu religiozitate profunda ariile cantate pana intratat farmeca acest instrument mai ales in timpul noptzii. De fapt sunetele puternice shi in acelashi timp line shi dulci ale acestui instrument armonizeaza perfect cu tot ce apartzine accidentelor regiunii muntoase asha k fiorii ecoului produs cu taria singuratatzii noptzii patrund adanc firea naturii” (Papahagi 1925: 125). Din sl. tronbica „fluier” (SHaineanu Scriban DEX MDA).

trambitza e (trambdítza trambitzatoare) s.f. Instrument muzical pastoral; tulnic: „Lung de 290 m pana la 310 shi facut din lemn ushor invelit in tinichea ea [trambitza] este un instrument eminamente pastoresc din care se canta cu mana rezemata cu cotul in coapsa” (Papahagi 1925). Din sl. trabica (DER DEX). Din rom. provine ucr. trymbita (Candrea).

cu surle shi trambitze expr. in mod zgomotos / ostentativ.