traglă sf [At: MARIAN, S. R. II, 172 / V: (reg) ~ahlă, trâg~ / Pl: ~le, (reg) trăgle, trăgile / E: ns cf tragă¹] 1 (Mol) Cobilă la plug Si: (reg) trăgoi. 2-3 (Reg) Tragă¹ (3, 182). 4 (Reg; îf trahlă) Suport care se așază pe dricurile camlui când se transportă fânul. 5 (Mol) Cociorvă¹ (1). 6 (Reg) Instrument de lemn asemănător cu o traglă¹ (5), folosit la curățat zăpada. 7 (Reg) Unealtă de lemn cu care se strânge urda din zerul fiert. 8 (Mol) Unealtă utilizată la pescuit, alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a alunga peștii ascunși sub pietre. 9 (Reg) Targă (4). 10 (Îvr) Lectică.

TRÁGLĂ, tragle, s. f. 1. Tragă (1). Gunoiul... se scoate... cu ajutorul unei unelte numite traglă sau tragă. PAMFILE, A. R. 145. Apoi, de-a dura pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. 2. (Transilv.) Un fel de sanie folosită la căratul fînului. 3. Unealtă cu coadă lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor; cociorvă. 4. Unealtă alcătuită dintr-o scîndură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de pe sub pietre. Pe Bistrița de la Piatra în jos se întrebuințează un fel de tălchig numit traglă. ANTIPA, P. 110. – Variantă: tráhlă (PAMFILE, A. R. 161) s. f.

TRÁGLĂ, tragle, s. f. 1. Targă de lemn folosită pentru cărat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosită la căratul fânului. 2. Unealtă pentru adunat paiele la stog și pentru curățat aria de gunoi. ♦ Unealtă cu coada lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor. 3. Unealtă alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de sub pietre. – V. tragă.

traglă f. Mold. cobila plugului. [Slovean TRAGLĬE (v. targă)].

tráglă și (Trans.) tráhlă f., pl. e (nsl. traglje, ung. taraglya, d. germ. trage, targă, contaminat de tragă). Mold. Tragă, tîrlie. Mold. nord. Ĭepe (de dus plugu pe drum). V. ĭapă.

trahlă sf vz traglă

TRÁHLĂ s. f. v. traglă.

tráhlă, V. traglă.

TRÁGLĂ s. v. cobilă, scâlcează.

traglă s. v. COBILĂ. SCÎLCEAZĂ.

tráglă, trágle, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. cociorvă. 3. targă. 4. lectică, litieră.