6 definiții pentru trâmbițoi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trâmbițoi sn [At: ALECSANDRI, T. 916 / V: (îvr) trim~ / Pl: ~oaie / E: trâmbiță + -oi] 1-2 (Pop; aug) Trâmbiță (1) (mare).
trimbițoi sn vz trâmbițoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMBIȚÓI s. n. v. trîmbițoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRÎMBIȚÓI, trîmbițoaie, s. n. Augmentativ al lui trîmbiță; trîmbiță mare; p. ext. sunetul scos de trîmbiță. Trîmbițoiul cel mare rupea zgomotos aerul în răstimpuri scurte, dese și răgușite. HOGAȘ, DR. II 108. (În forma trimbițoi) D-nu căpitan o chitit c-aș fi bun de trimbițaș și mi-o dat trimbițoiu ista, ca să mă diprind a cînta. ALECSANDRI, T. 916. – Variantă: trimbițói s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trâmbițói s. n., pl. trâmbițoáie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trâmbițói s. n., pl. trâmbițoáie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N66) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trâmbițoi, trâmbițoaiesubstantiv neutru
- 1. Augmentativ al lui trâmbiță; trâmbiță mare. DLRLC
- Trîmbițoiul cel mare rupea zgomotos aerul în răstimpuri scurte, dese și răgușite. HOGAȘ, DR. II 108. DLRLC
- D-nu căpitan o chitit c-aș fi bun de trimbițaș și mi-o dat trimbițoiu ista, ca să mă diprind a cînta. ALECSANDRI, T. 916. DLRLC
- 1.1. Sunetul scos de trâmbiță. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.