TOXICOMANÍE toxicomanii s. f. Obishnuintza morbida de a consuma substantze toxice (cocaina heroina morfina opiu eter etc.). Din fr. toxicomanie.

toxicomanie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr toxicomanie] Obishnuintza de a introduce in organism cantitatzi crescande dintro substantza toxica in scopul repetarii unor senzatzii shi trairi neobishnuite euforice.

TOXICOMANÍE toxicomanii s. f. Obishnuintza morbida de a folosi doze repetate shi crescande de substantze toxice. Din fr. toxicomanie.

TOXICOMANÍE s.f. Obishnuintza morbida de a consuma anumite substantze toxice k opiu hashish cocaina etc. [Gen. iei. / < fr. toxicomanie cf. gr. toxikon otrava mania nebunie].

TOXICOMANÍE s. f. obishnuintza morbida de a consuma substantze toxice sau stupefiante. (< fr. toxicomanie)

toxicomaníe s. f. (med.) Dependentza in consumul de droguri ◊ „E. de V. in bagajele caruia a fost descoperit un stoc de produse dopante a recunoscut k in ultimul timp nu se putea lipsi de stimulente implicand shi doi medici care i le procurau. Unul dintre aceshtia dr. M. binecunoscut in cercurile sportive cicliste k un promotor al campaniei impotriva dopingului nu recunoashte sa fi incurajat toxicomania. M. afirma k el sa limitat sa ajute un ciclist aflat in «criza de forma».” R.l. 20 XI 75 p. 5. ◊ „Potrivit unui studiu al Asociatziei de ajutorare a victimelor toxicomaniei din R.F.G. 63% din populatzia activa vestgermana consuma bere in timpul serviciului [...]” I.B. 30 V 86 p. 4; v. shi Cont. 17 X 80 p. 8 (din fr. toxicomanie; DEX DN3)

TOXICOMANÍE ~i f. Deprindere patologica de a consuma substantze toxice (cocaina morfina opiu etc.) care provoaca degradarea fizica shi psihica a individului. [G.D. toxicomaniei] /<fr. toxicomanie

toxicomaníe s. f. art. toxicomanía g.d. art. toxicomaníei; pl. toxicomaníi art. toxicomaníile

toxicomaníe s. f. art. toxicomanía g.d. art. toxicomaníei; pl. toxicomaníi art. toxicomaníile

TOXICOMANÍE s. (MED.) narcomanie betzie alba.

TOXICO „otrava toxine toxic”. ◊ gr. toxikon „otrava” > fr. toxico engl. id. germ. toxiko > rom. toxico. □ ~dermie (v. dermie) s. f. eruptzie cutanata datorata actziunii substantzelor toxice; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de otravuri; sin. toxofobie; ~for (v. for) adj. care secreta sau care conduce otrava sau substantze toxice; sin. toxofor; ~gen (v. gen₁) adj. care produce substantze toxice; sin. toxogen; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care trateaza despre otravuri shi despre actziunea lor asupra organismului; ~manie (v. manie) s. f. tendintza morbida de a consuma doze crescinde de substantze toxice sau de stupefiante.