toporaș [At: ST. LEX. / Pl: ~i sm, ~e sn / E: topor + -aș] 1-2 sn (Pop; șhp) Topor (1) (mic) Si: (reg) toporel (1-2), toporișcă (5-6), toporiște (5-6), toporiță (1-2), toporuș (1-2). 3 sn (Reg; art.; șîcs de-a ~u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Înv) Călău¹ (1). 5 sm (Înv) Muncitor care lucra cu toporul (1). 6 sm (Înv) Țăran care muncea cu brațele. 7 sm (Înv) Clăcaș la mai multe pogoane Si: (înv) pălmaș. 8 sm (Înv) Muncitor care lucra cu brațele la întreținerea drumurilor. 9 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-munte, ~i-de-pădure) Violete (Viola odorata). 10 sm (Bot; reg) Tămâioară (4) (Viola hirta). 11 sm (Bot; reg) Viorele (Viola mirabilis). 12 sm (Bot; reg) Colțunii-popii (Viola silvestris). 13 sm (Bot; reg) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 14 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-grădină) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 15 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-câmp) Nemțișor (Delphinium consolida).

TOPORÁȘ¹, toporași, s. m. Nume dat mai multor plante din familia violaceelor (Viola). Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345. Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29. ◊ (Poetic) Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.

TOPORÁȘ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș

toporaș m. 1. topor mic; 2. pl. Bot. Mold. viorele (după conformațiunea frunzelor).

1) toporáș m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu”, plus sufixu ung. -aș, ca în plutaș). Vest. Pălmaș.

2) toporáș n., pl. e (dim. d. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de florĭ: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surgucĭ și căldărușă (Trans.). V. degetăruț.

toporáș¹ (plantă) s. m., pl. toporáși

toporáș (plantă) s. m., pl. toporáși

TOPORÁȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

TOPORÁȘ s. v. căldărușă, tămâioară.

TOPORAȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cîrligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămîioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-cîmp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

toporaș s. v. CĂLDĂRUȘĂ. TÎMÎIOARĂ.

TOPORÁȘI s. pl. v. nemțișor, surguci, tămîioară, viorea.

toporași s. pl. v. NEMȚIȘOR. SURGUCI. TĂMÎIOARĂ. VIOREA.

toporaș, toporași s. m. (șc.) nota șapte.