4 definiții pentru tolteu

Explicative DEX

tolteu sn vz telteu

toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.

Etimologice

toltéu (-éie), s. n. – Coș mare. Mag. töltö (Candrea).

Jargon

toltéu, toltéie, s.n. (reg.) coș lat, cu două toarte; târnă.

Intrare: tolteu
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolteu
  • tolteul
  • tolteu‑
plural
  • tolteie
  • tolteiele
genitiv-dativ singular
  • tolteu
  • tolteului
plural
  • tolteie
  • tolteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)