opțiuni
  • info

14 definiții pentru tolocăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOLOCĂNÍ, tolocănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cicăli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A trăncăni, a flecări. – Et. nec.

tolocăni [At: CIHAC II, 418 / V: (reg) ~lăc~, ~coni, ~logă~, toroc~ / Pzi: ~nesc / E: fo] (Reg) 1 vi A ciocăni (2). 2 vi (Pex) A face mult zgomot. 3 vi A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni1 (4). 4 vi A bombăni (2). 5 vt A bate la cap pe cineva Si: a cicăli. 6 vt A certa (1).

TOLOCĂNÍ, tolocănesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A dojeni, a cicăli, a bate la cap pe cineva. Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. id. ib. 153. 2. Intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni, a flecări. Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252.

A TOLOCĂNÍ ~ésc pop. 1. tranz. A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap; a sâcâi. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trancăni; a flecări; a pălăvrăgi. /Onomat.

tolocănì v. Mold. a mormăi, a mustra cu vorbe simțitoare: hojma tolocănește pentru nimica CR. [V. torocănì].

tologăni v vz tolocăni

torocăni v vz tolocăni

torocănì v. a vorbi într’una. [Și tolocănì: probabil onomatopee (v. trăncănì)].

tolocănésc v. intr. (poate d. toloacă, adică „loc unde se poate aduna lumea la sfat”, saŭ var. din trăncănesc). Munt. Mold. Trăncănesc, flecăresc, staŭ mult la taĭfas. Maĭ rar. Bodogănesc: hojma tolocănește pentru nimica toată (Cr.). – Și toloconesc (Mold. nord. Arh. 1905, 59). – Și v. tr. „ocărăsc”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tolocăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănésc, imperf. 3 sg. tolocăneá; conj. prez. 3 să tolocăneáscă

tolocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănésc, imperf. 3 sg. tolocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolocăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOLOCĂNÍ vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, cicăli, dăscăli, dojeni, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

tolocăni vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. FLECĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a tolocăni ca o moară stricată expr. a vorbi mult și fără rost.

Intrare: tolocăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tolocăni
  • tolocănire
  • tolocănit
  • tolocănitu‑
  • tolocănind
  • tolocănindu‑
 singular plural
  • tolocănește
  • tolocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tolocănesc
 (să)
  • tolocănesc
  • tolocăneam
  • tolocănii
  • tolocănisem
a II-a (tu)
  • tolocănești
 (să)
  • tolocănești
  • tolocăneai
  • tolocăniși
  • tolocăniseși
a III-a (el, ea)
  • tolocănește
 (să)
  • tolocănească
  • tolocănea
  • tolocăni
  • tolocănise
plural I (noi)
  • tolocănim
 (să)
  • tolocănim
  • tolocăneam
  • tolocănirăm
  • tolocăniserăm
  • tolocănisem
a II-a (voi)
  • tolocăniți
 (să)
  • tolocăniți
  • tolocăneați
  • tolocănirăți
  • tolocăniserăți
  • tolocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tolocănesc
 (să)
  • tolocănească
  • tolocăneau
  • tolocăniră
  • tolocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tolocăni, tolocănescverb

regional
  • 1. tranzitiv A cicăli, a dojeni pe cineva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cicăli dojeni
    • format_quote Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
    • format_quote Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
  • 2. intranzitiv Flecări, trăncăni. DEX '09 DLRLC
    sinonime: flecări trăncăni
    • format_quote Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.