9 definiții pentru tocănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni.V. tocăni.

TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni.V. tocăni.

tocănit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tocăni] 1-11 (Reg) Tocănire (1-11). 12 (Mun; îe) A lua la ~ (pe cineva) A pisălogi.

TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni; clămpănit. Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53.

TOCĂNÍT ~uri n. 1) v. A TOCĂNI. 2) Zgomot produs de un obiect sau de o ființă care tocănește. /v. a tocăni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tocănít s. n., pl. tocăníturi

tocănít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură.

tocănit s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNITURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocănít, -ă, tocăniți, -e, adj. – (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).

Intrare: tocănit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocănit
  • tocănitul
  • tocănitu‑
plural
  • tocănituri
  • tocăniturile
genitiv-dativ singular
  • tocănit
  • tocănitului
plural
  • tocănituri
  • tocăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocănit, tocăniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a tocăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clămpănit
    • format_quote Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi tocăni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.