9 definiții pentru tocănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.
TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tocănit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tocăni] 1-11 (Reg) Tocănire (1-11). 12 (Mun; îe) A lua la ~ (pe cineva) A pisălogi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCĂNÍT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni; clămpănit. Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCĂNÍT ~uri n. 1) v. A TOCĂNI. 2) Zgomot produs de un obiect sau de o ființă care tocănește. /v. a tocăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tocănít s. n., pl. tocăníturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocănít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocănit s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tocănít, -ă, tocăniți, -e, adj. – (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tocănit, tocăniturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a tocăni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clămpănit
- Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53. DLRLC
-
etimologie:
- tocăni DEX '09 DEX '98