10 definiții pentru titulariza
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
titulariza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr titulariser] A numi pe cineva ca titular (1) al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. (Rar) A confirma pe cineva ca titular într-un post deținut pînă atunci numai ca suplinitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
titularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 titularizeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TITULARIZA vb. a definitiva. (A ~ pe cineva în învățămînt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
titulariza, titularizezverb
- 1. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: definitiva
etimologie:
- titulariser DEX '09 DEX '98 DN