TIROIDIÁN, -Ă, tiroidieni, -e, adj. Care ține de tiroidă, privitor la tiroidă; de natura tiroidei. Insuficiență tiroidiană. [Pr.: -ro-i-di-an] – Din fr. thyroïdien.

tiroidian, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 377/15 / P: ~ro-i-di-an / V: (îvr) ~ien / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr thyroïdien] 1 Care se referă la tiroidă (4) Si: tiroid (1). 2 Al tiroidei (4) Si: tiroid (2). 3 De natura tiroidei (4) Si: tiroid (3). 4 Bolnav de tiroidă (4).

TIROIDIÁN, -Ă, tiroidieni, -e, adj. Care ține de tiroidă, privitor la tiroidă; de natura tiroidei; tiroid. Insuficiență tiroidiană. [Pr.: -ro-i-di-an] – Din fr. thyroïdien.

TIROIDIÁN, -Ă, tiroidieni, -e, adj. Care se referă la tiroidă, de natura tiroidei, al tiroidei. Bunele rezultate obținute prin tratamentul tiroidian în cazurile de urticarie. PARHON, O. A. I 256. – Pronunțat: -ro-i-di-.

TIROIDIÁN, -Ă adj. Referitor la tiroidă, al tiroidei; tiroid. [Pron. -ro-i-di-an. / cf. fr. thyroïdien].

TIROIDIÁN, -Ă adj. referitor la tiroidă; tiroid. (< fr. thyroïdien)

TIROIDIÁN ~ánă (~éni, ~éne) anat. Care ține de glanda tiroidă; propriu glandei tiroide. Insuficiență ~ană. [Sil. -ro-i-di-an] /<fr. thyroïdien

tiroidián (-ro-i-di-an) adj. m., pl. tiroidiéni (-di-eni); f. tiroidiánă, pl. tiroidiéne

tiroidián adj. m. (sil. -ro-i-di-an), pl. tiroidiéni (sil. -di-eni); f. sg. tiroidiánă, pl. tiroidiéne

tiroidian (o-i; i-a)

TIROIDIÁN adj. (ANAT.) tiroid. (Cartilaj ~; regiune ~.)

TIROIDIAN adj. (ANAT.) tiroid. (Cartilaj ~; regiune ~.)