tiribombă sf [At: GRAUR, E. 155 / V: (reg) ~oam~, tr~ / Pl: ~be / E: it tiribombă] 1 (Pop) Carusel (4). 2 (Reg) Jucărie în formă de minge, confecționată din hârtie colorată, umplută cu rumeguș și care este atârnată de un elastic. 3 (Iuz; fam; csnp) Drăcie (6).

tiribómbă s. f., pl. tiribómbe

TIRIBÓMBĂ s. v. căișori, călușei.

tiribombă s. v. CĂIȘORI. CĂLUȘEI.

tiribombă, tiribombe s. f. 1. (înv.) aparat constând într-un ciocan cu care trebuie nimerită o capsă pocnitoare (în bâlciuri). 2. om de nimic, neisprăvit.