13 definiții pentru tinerime
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
TINERÍME s. f. Tineret. – Tânăr + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tinerime sf [At: PETROVICI, P. 43/14 / E: tânăr + -ime] 1-2 Tineret (1-2). 3 (Reg) Tinerețe (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TINERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de tineri, mulțime de tineri. V. tineret. La ieșirea din teatru tinerimea s-a adunat cîntînd și cuvîntînd sub fereastra lui Pascali. CĂLINESCU, E. 137. Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți, scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
TINERÍME f. 1) v. TINERET. 2) Mulțime de tineri. [G.-D. tinerimii] /tânăr + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tinerime f. toți tinerii: tinerimea studioasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tineríme f. Totalitatea tinerilor: tinerimea universitară. V. junime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tineríme s. f., g.-d. art. tinerímii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TINERÍME s. v. tineret.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TINERÍME s. v. tinerețe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TINERIME s. tineret, (înv. si reg.) tinerețe, (înv.) junețe, junie, junime. (O ~ avîntată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tinerime s. v. TINEREȚE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tinerime ≠ bătrânime
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tinerimesubstantiv feminin
- 1. Grup de tineri, mulțime de tineri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La ieșirea din teatru tinerimea s-a adunat cîntînd și cuvîntînd sub fereastra lui Pascali. CĂLINESCU, E. 137. DLRLC
- Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți, scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179. DLRLC
-
etimologie:
- Tânăr + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.