4 definiții pentru tinduță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă.Tindă + suf. -uță.

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă.Tindă + suf. -uță.

tinduță sf [At: LB / V: (reg) ten~ / Pl: ~te / E: tindă + -uță] 1-2 (Reg; șhp) Tindică (1-2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe

tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe

Intrare: tinduță
tinduță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinduță
  • tinduța
plural
  • tinduțe
  • tinduțele
genitiv-dativ singular
  • tinduțe
  • tinduței
plural
  • tinduțe
  • tinduțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tinduță, tinduțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui tindă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Tindă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.