4 definiții pentru timologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
timologie sf [At: DN3 / E: ns cf it timologia] (Fiz) Axiomatică (10).
TIMOLOGÍE s.f. (Fil.) Axiomatică. [Gen. -iei. / cf. it. timologia < gr. time – valoare, logos – studiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMOLOGÍE s. f. axiomatică. (< t. timologia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TIMO-2 „valoare”. ◊ gr. time „stimă, preț, valoare” > fr. timo-, it. id., engl. id. > rom. timo-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de regim politic în care puterea aparține unor persoane alese prin cens; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor; sin. axiomatică.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: timologie
timologie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||