opțiuni
  • info

14 definiții pentru ticăi (lucra)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – Et. nec.

ticăi2 [At: CORESI, EV. 245 / V: (înv) ~ăci, (reg) ~ăli / Pzi: ~esc / E: ns cf ticală] 1 vi (Reg) A lucra încet, fără spor Si: (reg) a se mocăi, a se mocoși. 2-3 vir (Îrg) A suferi.

TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – Et. nec.

TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A lucra încet și fără mult spor, a se mocăi. 2. (Învechit și popular) A se zbuciuma, a se frămînta, a se văita. Începu a-și frînge mîinile de durere și a se ticăi, de-i plîngeai de milă. ISPIRESCU, M. V. 31.

A SE TICĂÍ mă ~iésc intranz. rar A lucra prea încet și cu multă migală; a se mocăi; a se moșmoni; a se mocoși. /Orig. nec.

TICĂI vb. 1. (Ban.) A lucra încet, fără spor. Tikeiĕsk. Frustra laboro. AC, 374. 2. (Mold.) A suferi. Cf. DOSOFTEI, VS. Variante: ticăci (DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. ticală. Vezi și ticală, ticăit.

ticăĭésc v. intr. (cp. cu chitcăĭesc și cu vsl. tykati, a împunge, a împinge). Est. Fam. Mocoșesc, lucrez prea încet și prost. V. refl. Nu te maĭ ticăi atîta! Munt. Mă văĭet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ticăí2 (a ~) (a lucra încet) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăiésc, imperf. 3 sg. ticăiá; conj. prez. 3 să ticăiáscă

ticăí (a se mocăi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăiésc, imperf. 3 sg. ticăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticăiáscă

ticăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICĂÍ vb. v. mocăi.

TICĂÍ vb. v. chinui, frământa, suferi, zbate, zbuciuma, zvârcoli.

TICĂI vb. a migăli, a (se) mocăi, a (se) mocoși, a (se) moșmondi, a (se) moșmoni, (pop.) a tîndăli, (reg.) a migoroși, a moșinci, a moșoi, a moșorogi, a motroși, a mușina, (prin Transilv.) a se mighiti, a (se) moșogăi, (fam.) a moși. (Toată ziua ~ la...)

ticăi vb. v. CHINUI. FRĂMÎNTA. SUFERI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.

Intrare: ticăi (lucra)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticăi
  • ticăire
  • ticăit
  • ticăitu‑
  • ticăind
  • ticăindu‑
 singular plural
  • ticăiește
  • ticăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticăiesc
 (să)
  • ticăiesc
  • ticăiam
  • ticăii
  • ticăisem
a II-a (tu)
  • ticăiești
 (să)
  • ticăiești
  • ticăiai
  • ticăiși
  • ticăiseși
a III-a (el, ea)
  • ticăiește
 (să)
  • ticăiască
  • ticăia
  • ticăi
  • ticăise
plural I (noi)
  • ticăim
 (să)
  • ticăim
  • ticăiam
  • ticăirăm
  • ticăiserăm
  • ticăisem
a II-a (voi)
  • ticăiți
 (să)
  • ticăiți
  • ticăiați
  • ticăirăți
  • ticăiserăți
  • ticăiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticăiesc
 (să)
  • ticăiască
  • ticăiau
  • ticăiră
  • ticăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticăi, ticăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.