tetanos sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 316/11 / V: (înv) tetan, ~nus, (îvr) ~i, titan / A și: tet~ / E: ngr τέτανος, fr tétanos, ger Tetanus, it tetano] Boală toxiinfecțioasă gravă, provocată de toxina bacilului tetanic (3), caracterizată prin contracții musculare violente.

TETÁNOS s. n. Boală infecțioasă cu caracter grav, provocată de un bacil care se găsește în pămînt, caracterizată printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor; (popular) fălcariță. Bacilul tetanosului aparține grupului microbilor care nu se răspîndesc în corpul animalelor, ci rămîne localizat în plaga prin care a intrat. BABEȘ, O. A. I 525. Tot corpul îi e încleștat, dar stăpînit ca într-o convulsie de tetanos, sub mușcătura umilinței în amintire. CAMIL PETRESCU, T. II 242.

TETÁNOS s.n. Boală infecțioasă provocată de un bacil care se găsește în pământ și care se manifestă prin contracția permanentă și dureroasă a mușchilor. [< fr. tétanos, cf. lat., gr. tetanos].

TETÁNOS s. n. boală toxiinfecțioasă gravă, provocată de un bacil existent în pământ, care se manifestă prin contracții musculare violente. (< fr. tétanos)

TETÁNOS n. Boală infecțioasă gravă, cauzată de un bacil și manifestată prin contracții musculare dureroase de maximă intensitate. /<fr. tétanos

tetanos n. boală caracterizată prin contracțiunea permanentă și dureroasă a mușchilor.

*tetanós n., pl. urĭ (vgr. tétanos, d. teino, întind. V. ipo-tenuză, tind). Med. Fălcariță.

fălcáriță f., pl. e (d. falcă). O boală ucigătoare caracterizată pin încleștarea fălcilor (trizm). Cauza acesteĭ boale e un microb care trăĭește pin murdăriile grajdurilor și care pătrunde pin rănĭ. La copiiĭ sugarĭ pătrunde pin rana de la buric cînd ceĭ ce îngrijesc copilu aŭ mîinile murdare. – Se maĭ numește și strîns, ĭar în med. tetanós.

tetános s. n.

tetános s. n.

tetanos

TETÁNOS s. (MED.) (pop.) fălcariță.

TETANOS s. (MED.) (pop.) fălcariță.