TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus.

testicul sn [At: KRETZULESCU, A. 9/27 / V: (rar) ~col / Pl: ~e / E: fr testicule] (Mpl) Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini Si: (pop) boașă, coi¹, (reg) rod¹, teșculă (6), toltoașă (3).

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii și hormonii masculini. – Din fr. testicule, lat. testiculus.

TESTÍCUL, testicule, s. n. Glandă sexuală bărbătească care produce spermatozoizii.

TESTÍCUL s.n. (Anat.) Glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii. [< fr. testicule, cf. lat. testiculus].

TESTÍCUL s. n. glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii și hormonii sexuali. (< fr. testicule, lat. testiculus)

TESTÍCUL ~e n. 1) Glandă genitală masculină pereche, care produce spermatozoizi și hormoni masculini. 2) Organ format din această glandă și din învelișul acesteia. /<fr. testicule, lat. testiculus

testicul m. organ de reproducțiune la animalele de partea bărbătească.

testícul s. n., pl. testícule

testícul s. n., pl. testícule

TESTÍCUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.) boașă, ou, rod.

TESTICUL s. (ANAT.) (pop.) coi, (reg.) boașă, ou, rod.

TESTICULE atenanse, bigi-bigi, boașe, bobine, bumbi, caise, coaie, cutie de viteze, icre, ouă.