TESCOVÍNĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ.

tescovină sf [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 25 / V: (reg) dis~, tăs~, ~oi~, ~cui~, ~cuv~, tis~, tros~, țeșc~ sf troscovin sn / Pl: (rar) ~ne / E: ns cf tescui] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea mustului din fructe, mai ales din struguri Si: (reg) boască, boștină, comină, prăștină, tărchilă. 2 (Șîs rachiu de ~) Rachiu obținut prin fermentarea resturilor de la stoarcerea mustului din struguri. 3 (Reg) Resturi de la sfecla de zahăr din care s-a extras zahărul și care servesc la hrănirea și îngășarea vitelor Si: (reg) borhot. 4 (Reg; îf țeșcovină) Rămășiță de semințe (de floarea-soarelui, cânepă, dovleac etc.) din care s-a stors uleiul Si: (reg) trușnic (1).

TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boștină. ◊ Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ.

TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămîne după stoarcerea fructelor (mai ales a strugurilor) sau a sfeclei de zahăr; băutură alcoolică obținută prin fermentarea resturilor de struguri. Sui pe cal și treci la mine, Să-ți dau pîne și masline Și rachiu de tescovine. ȘEZ. I 13.

TESCOVÍNĂ f. 1) Produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul. 2) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea acestui produs. [G.-D. tescovinei] /v. a tescui

tescovină f. rămășiță din struguri după scurgerea mustului, rachiu de fructe. [Și tescuină, derivat din tescuì].

tescovínă și ti- f., pl. e (vsl. *tĭeskovina, *tiskovina). Fructe stoarse rămase în teasc (comină). Rachiŭ din aceste fructe. V. hoștină.

țeșcovină sf vz tescovină

!tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; (porții, sorturi) pl. tescovíne

tescovínă s. f., g.-d. art. tescovínei; pl. tescovíne

tescovină, -ne.

TESCOVÍNĂ s. (pop.) boștină, prăștină, (înv. și reg.) mălată, (reg.) boască, hostopină, scroboteală, (Olt., Ban. și Transilv.) comină, (Ban.) comoviță, voscă. (Rachiu de ~.)

TESCOVÍNĂ s. v. borhot.

TESCOVINĂ s. (pop.) boștină, prăștină, (înv, și reg.) mălată, (reg.) boască, hostopină, scroboteală, (Olt., Ban. și Transilv.) comină, (Ban.) comoviță, voscă. (Rachiu de ~.)

tescovină s. v. BORHOT.