opțiuni
  • info

14 definiții pentru tesac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.

tesac sn [At: POLIZU / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~ace, (înv) ~aci sm / E: rs тесак] 1 (Înv) Sabie scurtă și lată, purtată de infanteriști și de sergenții de stradă. 2 (Înv; pex) Teacă de sabie. 3 (Mol) Cuțit cu teacă. 4 (Mol) Cuțit mare. 5 (Mol) Cuțit uzat.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă; p. restr. teacă de sabie. – Din rus. tesak.

TESÁC, tesace, s. n. Sabie scurtă și lată, purtată odinioară de infanteriști și de sergenții de stradă. De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106. Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297. ♦ Teacă (de sabie). Mîncaseră multe bătăi cu tesacul săbiei. DUMITRIU, B. F. 127.

TESÁC ~ce n. înv. 1) Sabie lată, scurtă și dreaptă. 2) Teacă de sabie. /<rus. tesak

tesac n. sabie-baionetă. [Rus. TESAKŬ].

tesác n., pl. e (rus. tesák, tesac, d. vsl. tesakŭ, teslakŭ. V. teslă). Sabie scurtă și dreaptă pe care aŭ maĭ purtat-o în ultimu timp gardiștiĭ polițiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tesác s. n., pl. tesáce

tesác s. n., pl. tesáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TESÁC s. (înv.) spangă. (~ul era o sabie scurtă și lată.)

TESÁC s. v. teacă.

TESAC s. (înv.) spangă. (~ era o sabie scurtă și lată.)

tesac s. v. TEACĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122).

Intrare: tesac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tesac
  • tesacul
  • tesacu‑
plural
  • tesace
  • tesacele
genitiv-dativ singular
  • tesac
  • tesacului
plural
  • tesace
  • tesacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tesac, tesacesubstantiv neutru

  • 1. Sabie scurtă și lată purtată în trecut de infanteriști și de sergenții de stradă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: spangă
    • format_quote De la moara Gîrbovului veneau împotriva lui Caraiman, cu tesace scurte, doi bărbați spătoși și rînjiți. SADOVEANU, N. P. 106. DLRLC
    • format_quote Gardistul se dăduse un pas înapoi și scoase tesacul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 297. DLRLC
    • 1.1. prin restricție Teacă de sabie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: teacă
      • format_quote Mîncaseră multe bătăi cu tesacul săbiei. DUMITRIU, B. F. 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.