TERAPEÚTICA s. f. Parte a medicinei care se ocupa cu tratarea bolilor shi cu modul de intrebuintzare a medicamentelor; shtiintza vindecarii bolilor. Printre problemele biologice rezolvate cu ajutorul chimiei shi fizicii gasim... un mare numar de probleme de patologie shi de terapeutica. MARINESCU P. A. 88.

TERAPEÚTICA s.f. Ramura a medicinii care studiaza tratamentul bolilor shi modul de intrebuintzare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. peu. / < fr. thérapeutique cf. gr. therapeuein a ingriji].

TERAPEÚTICA f. Ramura a medicinei care studiaza bolile interne precum shi metodele de tratare shi de profilaxie a acestora. [G.D. terapeuticii] /<fr. thérapeutique

terapeutica f. partea medicinei care se ocupa cu tratamentul boalelor.

TERAPEÚTIC A terapeutici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a medicinei care studiaza mijloacele shi metodele de tratament precum shi modul de utilizare a medicamentelor; shtiintza vindecarii bolilor; terapie. 2. Adj. Care tzine de terapeutica (1) privitor la terapeutica. [Pr.: peu] Din fr. thérapeutique.

terapeutic ~a [At: EPISCUPESCU A. 102/8 / P: ~peu~ / V: (inv) ~eftica sf ~evtic a / S shi: (inv) the~ / A shi: (inv) ~peu~ / Pl: ~ici ~ice / E: fr therapeutique] 1 sf Ramura a medicinii care studiaza mijloacele shi metodele de tratament precum shi modul de intrebuintzare a medicamentelor Si: terapie (1). 2 sf Metoda de vindecare a unei boli Si: terapie (2). 3 sf Tratament al unei boli Si: terapie (3). 45 a Care tzine de terapeutica (23). 67 a Privitor la terapeutica (23). 8 a Curativ (1).

TERAPEÚTIC A terapeutici ce s. f. adj. 1. S. f. Ramura a medicinii care studiaza mijloacele shi metodele de tratament precum shi modul de intrebuintzare a medicamentelor; shtiintza vindecarii bolilor; terapie. 2. Adj. Care tzine de terapeutica (1) privitor la terapeutica. [Pr.: peu] Din fr. thérapeutique.

TERAPEÚTIC A I. adj. referitor la terapeutica. II. s. f. 1. ramura a medicinei care studiaza tratamentul bolilor; terapie. 2. metoda de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)

*terapéŭtic shi peútic a adj. (vgr. therapeutikós). Curativ care vindeca: agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arata cum se trateaza boalele.

terapeútica (peu) s. f. g.d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici

terapeútica s. f. g.d. art. terapeúticii; (terapii) pl. terapeútici

TERAPEÚTICA s. v. tratament.

TERAPEUTICA s. (MED.) terapie tratament. (~ intensiva a unei boli.)