tendon sn [At: KRETZULESCU, A. 161/22 / V: (înv) ~dele, tindene snp / Pl: ~oane, (îvr) ~i sm / E: fr tendon] (Atm) 1 Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase Si: ligament. 2 (Îs) ~ul lui Ahile Tendon (1) care inserează mușchii pulpei piciorului pe calcaneu.

TENDÓN, tendoane, s. n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. Bacteria... leprei arată o oarecare predilecție pentru propagarea de-a lungul tendoanelor. BABEȘ, O. A. I 40. Cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216.

TENDÓN s.n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia se fixează mușchii de oase; ligament. [< fr. tendon].

TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon)

TENDÓN ~oáne n. Țesut conjunctiv fibros, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase. /<fr. tendon

tendon m. Anat. fâșie fibroasă ce leagă mușchii de oase.

*tendón n., pl. oane (fr. tendon, d. mlat. tendo, téndinis). Anat. Capătu unuĭ mușchĭ. Tendonu luĭ Ahile, tendonu cel gros de deasupra călcîĭuluĭ în amintirea răniĭ de care a murit acest eroŭ, vulnerabil numaĭ în acest loc).

tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne

tendón s. n., pl. tendoáne

TENDÓN s. v. ligament.

TENDON s. (ANAT.) ligament, (pop.) vînă, (prin Mold.) sfîrc, (înv.) nerv.