TEMPORÁL² A temporali e adj. Care indica timpul privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propozitzie (circumstantziala) temporala (shi substantivat f.) = propozitzie care arata timpul in care se petrece actziunea din propozitzia regenta avand functzia unui complement circumstantzial de timp. Conjunctzie temporala = conjunctzie care introduce o propozitzie temporala. Din fr. temporel.

temporal² ~a [At: HELIADE O. I 209 / V: (inv) tim~ timpur~ / Pl: ~i ~e / E: fr temporel] 1 a (Ivr) Care trece cu timpul Si: temporar (1) trecator (22) vremelnic. 2 a (Inv) Laic. 3 a (Inv; pex) Care tzine de lumea materiala Si: pamantesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat in timp (1). 6 a (Grm) Care indica timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 89 sf a (Grm; shis propozitzie circumstantziala ~a) (Propozitzie) circumstantziala de timp. 10 a (Grm; is) Conjunctzie ~a Conjunctzie care introduce o propozitzie temporala² (9).

TEMPORÁL² A temporali e adj. Care indica timpul privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propozitzie (circumstantziala) temporala (shi substantivat f.) = propozitzie care arata timpul in care se petrece actziunea din propozitzia regenta avand functziunea unui complement circumstantzial de timp. Conjunctzie temporala = conjunctzie care introduce o propozitzie temporala. Din fr. temporel.

TEMPORÁL² A adj. Care indica timpul privitor la timp care are loc in timp. ♦ Propozitzie temporala (shi s.f.) = propozitzie circumstantziala care arata timpul in care are loc actziunea din propozitzia regenta; conjunctzie temporala = conjunctzie care introduce o propozitzie temporala. [Cf. fr. temporel lat. temporalis < tempus timp].

TEMPORÁL² A adj. care indica timpul referitor la timp; care are loc in timp. ♦ propozitzie ~a (shi s. f.) = propozitzie circumstantziala care arata timpul de desfashurare a actziunii din regenta; conjunctzie ~a = conjunctzie care introduce o temporala. (< fr. temporel)

TEMPORÁL² ~a (~i ~e) Care tzine de timp; propriu timpului. Limitele ~e. ◊ (Propozitzie) ~a propozitzie suborbonata care arata timpul in care se petrece actziunea din propozitzia regenta; circumstantziala de timp. Conjunctzie ~a conjunctzie care introduce o propozitzie subordonata de timp. /<fr. temporel

temporal a. 1. care trece cu timpul peritor (in opozitziune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pamanteshti (in opozitziune cu spiritual): putere temporala; 3. secular (in opozitziune cu ecleziastic): jurisdictziune temporala.

1) *temporál a adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu peritor trecator (in opoz. cu etern): existentza temporala a omuluĭ. Material secular pamintesc lumesc (in opoz. cu spiritual bisericesc): puterea temporala a papilor (cind eraŭ suveranĭ teritorialĭ) tribunal temporal. Adv. A trai temporal.

TEMPORÁLA temporale adj. f. (SHi substantivat) (Propozitzie) care arata timpul in care se petrece actziunea din propozitzia regenta (avind functziunea unui complement circumstantzial de timp).

!temporál¹ (referitor la timp/la tampla) adj. m. pl. temporáli; f. temporála pl. temporále

temporál (privitor la timp) adj. m. pl. temporáli; f. sg. temporála pl. temporále

temporála s. f. g.d. art. temporálei; pl. temporále

TEMPORÁL adj. v. efemer laic lumesc mirean mirenesc pamantean pieritor profan schimbator temporar trecator vremelnic.

temporal adj. v. EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PAMINTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBATOR. TEMPORAR. TRECATOR. VREMELNIC.

Temporal ≠ atemporal

TEMPORÁL A adj. (cf. fr. temporel lat. temporalis < tempus timp): in sintagmele circumstantzial temporal shi circumstantziala temporala (v.).

TEMPORÁLA s. f. (< adj. temporal a cf. fr. temporel lat. temporalis < tempo „timp”): propozitzie subordonata circumstantziala cu functzie de complement circumstantzial de timp pe langa verbul sau locutziunea verbala din propozitzia regenta. Exprima trei nuantze ale raportului temporal: de anterioritate de simultaneitate shi de posterioritate (v. in acest sens circumstantziála). ◊ ~ fálsa: subordonata circumstantziala care pare numai k este o t. dar care in realitate are valoare consecutiva k in exemplul „Scriitorii noshtri au shlefuit limba intratata pana ce au facut din ea o bijuterie”.