tearfa¹ [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 114^r/24 / V: (reg) trafa / Pl: terfe / E: nct] 1 sf (irg) Bucata de panza veche shi murdara Si: (reg) otreapa (irg) tirja¹ (1) zdreantza. 2 av (Reg; pe langa adjective k „beat” „ud”) Extrem de... 3 sf (Trs; Buc) Obiect stricat. 4 sf (Reg) Femeie de moravuri ushoare Si: tarfa¹ (2). 5 sf (Reg; de obicei lpl) Zestrea miresei compusa din obiecte casnice shi de imbracaminte. 6 sf (Reg; pex) Persoana care duce darul din partea miresei socrului shi soacrei mari.

tearfa² sf [At: COMAN GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Noroi. 2 Mamaliga moale.

TEÁRFA terfe s. f. (Regional) Bucata de pinza veche shi murdara; zdreantza otreapa. Din camesha sau rufa peste citva timp ai sa te faci tearfa din care se face scama. CREANGA O. A. 299.

TEÁRFA térfe f. pop. 1) Haina veche shi zdrentzuita; buleandra. 2) la pl. depr. Obiecte de imbracaminte. 3) fig. v. TARFA. /Orig. nec.

TEARFA s.f. (Mold .) Zdreantza. Tot betzivul shi curvaretzul va meseri shi sa va imbraca in tearfe rupte shin drantii reale. DP 24^v. Cara lutul cu poalile lor sau cu alte terfe sau rogojini rupte. VP 65^r. Haricliia shi Calasir intii ishi schimba portul k saracii facindusa oameni proshti prin tearfile ce era gatite mai inainte. I 9^r. El era imbracat cu tearfele ceale proaste. I 17^r; cf. DOSOFTEI VS; AETHIOPICA. Etimologie necunoscuta.

teárfa f. pl. terfe (d. terfelesc). Petica murdara otreapa. Fig. Iron. Cĭomirda femeĭe murdara. V. fleandura paceavura tirfa.

teárfa (reg.) s. f. g.d. art. térfei; pl. térfe

teárfa s. f. g.d. art. térfei; pl. térfe

TEÁRFA s. v. cocota curva femeie de strada prostituata tarfa.

tearfa s. v. COCOTA. CURVA. FEMEIE DE STRADA. PROSTITUATA. TIRFA.

teárfa (terfe) s. f. 1. Cirpa zdreantza otreapa. 2. Sanda stricata. 3. Femeie stricata. Creatzie expresiva. Apartzine aceleiashi radacini cu tarbaci „a murdari” de unde shi var. tarba s. f. (Mold. prostituata); probabil in loc de *ta(r)va cf. tava „tavalinduse”. Este dubletul lui tirfa s. f. (prostituata). Der. din rus. trjapica „cirpa” (Cihac II 405) cf. otreapa sau din ngr. τέρφος „piele” (Diculescu Elementele 471) nu este probabila; dupa Lacea Dacor. IV 78185 din mag. terh sl. terhŭ „incarcatura” cf. tárhat. Der. terfar (var. Bucov. cherfariu) s. m. (ruda a miresei care ajuta la dus zestrea in casa viitorului sotz); terfaroaie (var. terfaritza) s. f. (femeie din familie care ajuta mireasa); terfarie s. f. (petrecere la casa mirelui) cuvinte din Trans.; terfeli (var. terveli derveli) vb. (a murdari a minji; a pata a prihani; a defaima a discredita a dezonora) cu suf. expresiv li (Tiktin; Candrea; Graur BL VI 146; dupa Scriban Arhiva 1912 190 din mag. tereferelni „a trancani”; dupa Bogrea Dacor. IV 853 din mag. tréfal „a glumi”); terfelog (var. terfeloaga tarfalog tirfalog) s. n. (carte fara valoare maculator ruptura; document foarte uzat); terfelegos adj. (Mold. zdrentzaros murdar unsuros); terfos adj. (Mold. inv. zdrentzaros); terfeleala s. f. (murdarie noroi); shtoarfa (var. shtoalfa) s. f. (femeie murdara otreapa) poate prin contaminare cu a shterge „a freca” (Iordan BF IV 195); tofai s. f. (a se balaci a se murdari) in Mold. cu pierderea lui r. Cf. tohoarha care probabil este in relatzie cu aceeashi radacina expresiva.